Jurnalul trecutului (Finalizată)

10. Secretul lui Jane

Cu ochii înlăcrimaţi încerc să îmi dau seama ce persoană este în camera mea. Eram încă în stare de şoc, inima îmi bătea mai tare ca oricând, iar efectiv stăteam ca o stană de piatră. Mâinile ei calde îmi cuprind faţa stergandu-mi lacrimile, soptindu-mi cu o voce suavă "Nu te lăsa ". Apoi văd negru în faţa ochilor, pierzandu-ma tot mai mult.
Îmi deschid uşor ochii privind pierdută în jur. Nu mă puteam mişca, mă simţeam foarte epuizată. Realizez că nu eram în camera mea, ci într-o cameră de spital, dar nu singură. Lângă mine stătea o figură negră care a dispărut în momentul când medicul a intrat spunând "A deschis ochii". În acel moment, Jane şi părinţii mei se strâng în jurul meu imbratisandu-ma. Fiind foarte confuză, şi având nevoie să ştiu cauza din care eram aici, foarte încet, abia reuşind să scot un cuvânt îi întreb
-Cum am ajuns aici?
Cu ochii înlăcrimaţi mama îmi raspunde printre suspine
-Te-am găsit în camera ta, leşinată. Ai făcut un atac de panică care ți-a...
Tata o întrerupe din cauză că mama începea să plângă mai tare, îşi adună forţele şi îmi spune
-Ţi-a adus moartea pentru câteva minute.. Inima ta s-a oprit, dar o minune s-a întâmplat, ai fost în comă 3 zile.
Rămân uimită de ceea ce am aflat. Eu ştiam că din cauza visului acela mi s-a întâmplat asta, am trăit un şoc prea mare.
-Vei rămâne în spital încă 3 zile
Îmi spune Jane, schiţând o faţă tristă, apoi zicând iarăşi
-Vrei să stau puţin cu tine?
-Chiar te rog..
După ce părinţii mei pleacă, îi povestesc cum s-a întâmplat toată acţiunea. De la fotografia căzută, la visul acela, si la persoana aceea care mi-a spus "nu te lăsa!. O văd puţin îngrijorată, parcă vrând să îmi spună ceva dar nu spunea nimic.
-Jane.. Tu știi. Ştii despre ce e vorba. Te rog, adu-mi jurnalul. Am nevoie ca în aceste zile să îl termin..
-O să ţi-l aduc, dar nu mă mai ruga să îţi spun..
-De ce? Tu şi bunica ta aţi evitat să îmi spuneţi asta, chiar nu înţeleg motivul. Vreau să ştiu cine este acel "el" de Mary pot afla singură
-Mă duc după jurnal, ok? Dar nu cred că ţi-ar face bine
-Ba da.. Mi-ar face bine, pentru că de la el a pornit totul
-La naiba Emma!! La naiba! Nu înţelegi nimic, totul e atât de complicat, nu îți pot spune şi îmi pare foarte, foarte rău.
Apoi Jane pleacă, mutându-şi privirea în altă parte ca și când eu nu eram acolo.
Nu înţeleg ce ascunde Jane, şi dacă suntem prietene ar trebuii să îmi spună. Dar mai bine, nu mai citesc acel jurnal şi îmi continui viaţa în ritmul în care a funcţionat şi acum. Şi probabil ar trebuii să îmi continui şi somnul.
Peste o oră mă trezesc uitandu-ma spre sertarul de lângă patul meu. Acolo era jurnalul acela, privindu-l mi-am adus aminte ce am visat. O mână dădea paginile jurnalului obligandu-ma să il citesc, pe paginile jurnalului curgând lacrimi de sânge.
Încerc să îmi revin dar nu îmi puteam lua gândul de la secretul lui Jane. Uitându-ma în gol, observ cum încet încet se formează o silueta transparenta care începe sa prindă contur. Era un băiat înalt, cu părul negru, cu un chip gingaş dar care devine plin de sânge şi ochii săi căprui se transformă în 2 bile roșii ca de foc. Se apropie de mine, paralizandu-ma complet, soptindu-mi la ureche "Citeşte, altfel vei sfârşi curând" ....