Jurnalul trecutului (Finalizată)

14. Pagini arse

Aşteptarea ia sfârşit, uşa se deschide cu un scârţâit puternic, iar în faţa mea apare Jane cu o figură tristă, uşor nervoasă, care pe un ton glacial îmi spune:
-Ce vrei?!
Fără să îmi pese de ea, ţip pe un ton la fel de glacial
-Să îmi spui de ce ai venit la spital şi ai plecat fără să îmi zici? Şi de ce plângeai?
-Problemă de familie, nu te preocupă asta! Spuse Jane dând ochii peste cap şi abţinându-se cu greu să nu izbucnească în plâns.
-E problema ta dacă nu vrei să îmi spui, mai am o ultimă întrebare la care vreau un răspuns sincer.
Expresia feţei sale îmi arată că e de acord să îi pun ultima întrebare, dar ȋn momentul când am vrut să îi pun întrebarea, prin uşa întredeschisă văd o bătrânică arzând o carte spunând incantatii, şi câteva foi. Incerc să văd ce ardea, iar atunci observ albastrul frumos care îmi aducea aminte de jurnalul găsit de mine. După o secundă realizez că era chiar jurnalul
-Spune odată! Ţipă Jane enervată
-Am aflat deja răspunsul..
Am dat-o la o parte pe Jane şi mă duc direct către bunica ei, luând jurnalul ce ardea din scrumiera de pe masă, deşi simţeam arsurile cum îmi strapung pielea, reuşesc în cele din urmă să sting focul, în tipetele disperate ale lui Jane şi bunicii sale. Am reuşit să salvez o parte din jurnal. Şi culmea, doar paginile libere au fost salvate, cele scrise au ars.
-Copilo! Eşti nebună! Dispari din casa mea, împielițato!
-Cine e cea nebună aici? Eu sunt cea care arde un jurnal? Şi rosteşte incantaţii?
-Copilă proastă ce eşti! Ne-ai distrus casa! Tu ai trezit la viaţă toate fantomele astea! Tu!
Bunica lui Jane ţipa aşa tare la mine, încât credeam că voi ajunge surdă acasă.
-Jane, tu mi-ai luat jurnalul.. Şi dex-ul, şi foile din dex. De ce? Ce naiba crezi că faci?
-Emma, e pentru binele tău şi cel al familiei tale!
-Mai mult al vostru din câte observ.
Jane se duce către bunica ei care aproape leşina, şi încearcă să o liniştească, apoi se întoarce către mine, şi îmi spune pe un ton la fel de sever
-Am tot încercat să te intrerup să citeşti jurnalul ăsta blestemat! Ai trezit la viaţă 2 fantome insetate de răzbunare, şi din cauza ta, curioasă proastă ce eşti, vom fi distruşi! Am încercat să îţi fur jurnalul, am venit mereu să te întrerup, am nascocit fel şi fel de planuri pentru a-ţi fura jurnalul. Aş fi putut face asta cât era în spital şi m-ai rugat să îţi aduc blestematul ăla! Dar mama ta s-a ţinut scai după mine şi a insistat să luam ceea ce ea numea carte de poveste!
Fac ochii mari, şi cu greu înţeleg ce s-a întâmplat. Jane, singura mea prietenă de aici, singura persoană cu care am socializat,se dovedeşte a fi altceva.
-Dar de ce spui ca s 2 fantome?.Si ce naiba de legătură ai tu cu fantomele din casa mea?!!
-De ce să îţi spun? Ca să ce? Să mă distrugi? Să îmi distrugi familia?
-Cu ce aş putea să vă distrug, nu vă pot face nimic!
Jane avea în mână dosarele din dex ale lui Thomas Thorne şi Mary. O văd cum le rupe, apoi le aruncă în foc.
-Pleacă acum! Până nu îți dau ție foc
Mai arunc o ultimă privire ȋn spate înainte să plec, şi observ acolo o cutie, din care Jane scoate o poza şi o arde. Chiar atunci mi-am adus aminte de acea pagină din jurnal.
19 iulie
Ieri la pădure, mergând liniştită, mii de fiori mi-au străpuns sufletul, când el a venit după mine. M-a întrebat din nou dacă i-am găsit trupul neînsufleţit sau pe cel ce l-a omorât. Răspunsul evident a fost nu. Cum naiba să aflu dacă a fost acum 15 ani?! Îi era aşa uşor să apară, doar clipeam și era lângă mine, apoi lângă copac, avantajul unei fantome, nu? Oare când voi fi şi eu una, o să fiu aşa? Nu, eu voi ajuta lumea, nu voi fi el. El e doar un suflet care vrea răzbunare. Ranindu-ma pe mine. Găsind satisfacţia şi golul răzbunării plin, în durerea mea. Mi-a zis să mă tai, a zis că vrea să vadă sânge, am facut-o pentru că altfel o făcea el şi el m-ar tăia foarte dureros. Apoi am făcut o greşeală. I-am făcut o poza pentru a avea dovada că este real. Am făcut poza acum mult timp, dar am scos-o, şi acum câteva minute, a venit el şi mi-a zis să scap cât mai repede de poză. M-a târât de la pat până la noptiera unde se afla poza şi a dispărut. Revin după..
Mă simt iarăşi atât de rău. Nu ştiu de ce Jane şi bunica ei încearcă să distrugă orice are legătură cu fantoma Robert Wilde.. De ce a spus că sunt 2 fantome? Totul e atât de ciudat, de o lună de când sunt aici, aproape 2, am stat într-o continuă stare de rău, am avut halucinaţii sau vedenii, am tot fost la spital, până şi la cel de nebuni, chiar merge rău totul. Deodată simt că nu mă mai pot ţine pe picioare, şi simt cum cad fără a avea vreo putere să îmi controlez corpul. Două braţe mă prind, iar eu mă las pe ele, închizând ochii.