Jurnalul trecutului (Finalizată)

7. Cartea

Încă sunt şocată şi speriată în legătură cu ce am aflat. Nu pot să cred.. Să le spun părinţilor? Mai bine nu. Nu aş vrea să îi sperii, sau să îmi facă morală şi altele. Prefer să aflu singură, citind jurnalul. Poate la sfârşit va scrie "şi acesta a fost o ficţiune "

18 iulie
Astăzi după ce ţi-am zis de unde a pornit coşmarul ăsta,m-am trezit la ora 3. De fapt m-a trezit el la ora 3. M-a întrebat cât timp mai e până o să găsesc criminalul. Am zis că nu stiu iar el m-a paralizat de tot, nemaiputand să respir. Au fost clipe de coşmar.. Paşii lui se plimbau prin camera mea întunecată, ochii lui roşii se vedeau în intuneric, iar el îmi povestea în detaliu cum voi muri, si cum vor muri părinţii mei dacă află de cele întâmplate. "iti voi smulge fir cu fir, o sa te tai atât de adânc si te voi forţa să îţi bei propriul sânge" e doar o frază din cele amintite. Sufăr enorm. Nu mai am viaţă. Am ajuns o nebuna psihopată. Dacă le-aş spune alor mei tot ce ţi-am zis ţie, ar crede că, consum droguri şi cu siguranţă m-ar duce la psiholog. Da, ce zic eu e greu de crezut. Dacă aş fi o altă persoană şi aş citi acest jurnal, aş crede că sigur aia care l-a scris e complet nebună. Dar.. Sper ca peste ani, când voi citi, să fiu fericită şi uşurată că am trecut peste. Ştii care ar fi dorinţele mele cele mai mari? 1. Să dau timpul înapoi
2. Să fiu fericită
3. Să mă placă Josh
Mai posibilă ar fi prima decât ultima.. Dar Josh nu m-ar plăcea, sunt oribilă, plus că mai e şi EL, chinul meu, care mă omoară psihic apoi fizic în fiecare zi. Dacă ar ştii Josh, m-ar face psihopată, nebuna, retardată mintal și toate cele. Mai e şi Tanya care este iubita lui, şi care pe mine mă urăşte. Uneori, cand Tanya mă ironizează, apare el, fantoma care nu îmi da pace lângă mine şi îmi spune "omoar-o sau mori tu". Lângă orice persoană m-aş pune, acestea sunt cuvintele. O sã îţi mai scriu jurnalule, dar acum ma duc la pădure să mă plimb. Cu multă durere...Mary

Cât rău îmi pare de Mary..Nu este corect ce i s-a întâmplat, chiar vreau să o găsesc după ce îi termin jurnalul, să mă conving cã totul s-a terminat cu bine, chiar dacă întâmplarea e de acum 15 ani.
Privesc în gol vreo 5 minute. Privirea îmi e ţintă spre colţul camerei. Mă gândesc la viaţa ei, la tot ce a simţit ea, toată durerea ei, şi probabil în cuvinte a fost descrisă mult mai delicat. Deodată văd un lichid roșu scurgându-se din tavan. Mă ridic speriată şi îmi repet în minte "nu e adevărat, nu e adevărat". Cu sângele acela se formează nişte cuvinte pe peretele meu. Îmi pun mâinile la gură şi încep să ţip, pe peretele meu era scris "Voi veni după tine. Doar aşteaptă!". Încep să ţip deşi simţeam că nu aveam glas şi că nu mă puteam mişca deloc. Până când deschid ochii plângând şi ţipând, realizând că a fost un vis, dar ochii îmi erau fixaţi pe peretele nenorocit.
Mă duc să mă uit prin mica bibliotecă din camera mea, prin cărţile care mai demult au aparţinut lui Mary.. Scot o carte foarte mare, cred că avea 1000 de pagini, dar voiam să citesc altceva ca să îmi revin din şoc, doar uitandu-ma la jurnal mă apucă groaza. În cartea aceea mare rămân surprinsă când găsesc.......