Jurnalul trecutului (Finalizată)

17. Cearta cu Jane

A doua zi dimineaţă mă trezesc mai fericită decât de obieci, în ciuda celor întâmplate aseară înainte de a sta cu Jack. Am uitat că Robert Wilde mă atenţionase că mai am 7 zile. 6 de fapt. Nu îmi pasă, ştiu doar că atâta timp cât sunt cu Jack totul se linişteşte în mine, frica mea se spulberă, iar negrul din sufletul meu devine alb. E posibil sa îl plac? Adică nu cred că numărul zilelor petrecute cu o persoană contează mai mult decat intensitatea momentelor. Am stat doar câteva ore dar parcă aş fi stat o săptămână, acum că l-am găsit pe el parcă mă simt deja învingătoare, simt că voi scăpa cu ajutorul lui. Tot ce regret e că nu am mai vorbit cu Mary, că nu ştiu cum a murit Robert Wilde, doar că ea e captivă, şi că salvarea mea este şi salvarea ei.
-Emma, te cheamă un băiat! -spune mama ţipând -
-Cobor imediat!
Ajung imediat jos, unde mama mă priveşte într-un mod ciudat dar zâmbind.
-Hm, deci cine e prietenul tău Emma? De ce nu ştim de el?
-Trebuie să vă spun totul?
-Absolut tot. Ştii bine că suntem dispuşi să te ascultăm
-El este Jack. Cred că tata va fi încântat să stie că am prieteni, spun eu grăbită
-Tatal tău va lipsi 5 zile de acasă, iarăşi are o problemă de afaceri, iar eu o să plec diseară la familia Throne -în acel moment eu si Jack ne aruncăm priviri dezgustate - desigur dacă vrei să vii şi tu..
-Ăă, poate să rămână Jack cu mine până vii? Te rog, suntem prieteni foarte buni!
-Hm..bine, o sa vin până în ora 23:00 . Petrecerea mamei lui Jane nu ţine mult, e ziua ei.
-Nu îmi pasă, ma duc mama, te iubesc
-Si eu, ai grija!
În sfârşit ajung la Jack. Ne aruncăm priviri pe furiş iar într-un final incepem să râdem. Ne-am petrecut toată ziua prin parc, mâncând inghetata, glumind şi râzând, a fost ziua în care am uitat de toate. Până când am ajuns acasă la 19:00.
-Haide în cameră la mine. Wow, dar se pare că tu cunoşti casa, spun râzând pentru că el se oferise să ma conducă
-Orientarea mea e destul de dezvoltată ca să observ uşa pe care scrie "Camera Emmei" ,spuse râzând

-Şi.. Mai ai 5 zile. Ce ai de gând să faci? Mă întreabă Jack dintr-o dată
-Nu ştiu Jack, ai zis că mă ajuti..
-Păi, am o idee..
-Spune
-Vrei să afli cum a murit Robert Wilde? Atunci, eu zic să mergem mâine la prietena ta Jane şi să îţi spună
-Crezi că ştie? Adică mă îndoiesc că bunicul ei i-ar fi spus, am auzit că e paralizat
-Nu e, doar minciuni, înainte să mă întrebi de unde ştiu, l-am văzut chiar săptămâna trecută în curtea din spate
-Dar tu unde stai? Aici în apropiere?
-Mai departe, in fine, contează asta? Dar lasă. Dacă vei face ceea ce zice el vei scăpa cu viaţă
-Ştiu. Mai am 5 zile, dar nu pot omorî un om.. Şi nici nu am cheia de la căsuţă
-Nu îl omori tu, el o face. Tu doar îl răzbuni, şi cheia o poti lua, sau n-ai timp în 5 zile?
Mi s-a părut prea ciudat modul în care a vorbit, dar apoi m-a îmbrăţişat şi mi-a zis uşor "vreau doar să te ajut". Cum am putut găsi persoana asta şi unde a fost până acum?
Conversaţia noastră se întrerupe o clipă, apoi apare mama la uşă spunând că a fost foarte distractiv şi bla bla
-Jane e jos dragă dacă vrei să o saluţi, m-a ajutat să car platourile de prajituri, au rămas aşa multe
Jack îmi arunca o privire ciudată în clipa în care am spus că vreau să mă duc jos, dar m-a urmat fără să mai zică vreun cuvânt. Jane tocmai pleca când o strig, iar ea se întoarce
-Bună.. Emma
Se uită puţin pierdută la Jack, dar apoi se întoarce înapoi văzându-şi de drumul ei catre casă
-Stai puţin, îi spun eu mergând pe urmele ei
-Nu am timp, îmi raspunde sec
-De ce nu vrei să îmi zici nimic?
-Doamne, Emma, nu vreau ca bunicul meu să moară din cauza ta! Eu ştiu bine despre ce e vorba!
-Atunci vrei să mor eu? Ştii ce mi s-a întâmplat aseară? Am fost avertizată! Mai am 5 zile.
-Trebuie să pleci Emma, nu poti omorî pe cineva..
-Bunicul tău a făcut-o şi se pare că povara cade pe mine, si bineînţeles şi pe Mary  care e ţinută captivă
-Mary nu ar fi avut povara asta dacă nu ar fi făcut spiritism şi nu ar fi trezit la viata spiritul lui! Ai uitat asta, nu?
-Da dar dacă bunicul tău nu l-ar fi omorat, oh la naiba, de ce a făcut-o?
-Îţi spun eu -se auzi o voce bătrână, răguşită, iar din întuneric îşi făcu apariţia un om maruntel- Jane ţipă şi se duse imediat spre el. Privesc în jur şi observ ca Jack nu mai era, se pare că a plecat. Nici nu mi-am luat la revedere de la el..
-Bunicule, de ce ai făcut asta? Cum ai..?
-Taci Jane, fata..are..dreptul la adevăr! Mai are doar 5 zile!
Privesc pur şi simplu spre cei doi. Îl aveam faţă în faţă pe Thomas Throne, criminalul lui Robert Wilde, ştiam locul în care se află trupul lui, doar că nu cu exacitate, şi aş fi putut scăpa chiar acum de el, dar nu pot. Un om atât de maruntel, atât de slab, pur şi simplu m-a cuprins mila. Merită oare acest om milă?