Mă duc către căsuţă, era un vânt puternic şi tot ce auzeam erau tunetele. Mai era şi seară, cam 22:15. Atmosfera perfectă. Dar nu-mi este frică.
Deschid uşa, scârţâind. Era întuneric total până când aprind becul. Ştiu, fac o nebunie dar dacă nu o fac, eu voi ajunge o nebunie, pentru că vreau să îmi conving mintea că nu e nimic. Deschid cutia aia albastră şi găsesc nişte scrisori. Ca o nebună le iau rând pe rând, până când găsesc neonorocita de foaie. În sfârşit, voi afla. Dar stai, becul s-a stins, ce se întâmplă? Simt o mână rece pe gâtul meu, simt că nu mă pot mişca, mă simt încremenită şi speriată, şi tot ce văd este un negru infinit în care mă afund.
În faţa mea văd o fată, care plângea cu lacrimi de sânge, şi îmi spune :
-Opreşte-te până nu va fi prea târziu..
Vreau să îi răspund dar simt o mână ce îmi înconjoară gâtul, o mână rece. Persoana aceea îmi şopteşte "Nu mai ai scăpare" . Încep să plâng, si să plang până simţeam că nu mai am aer şi ma trezesc. Mă trezesc pe un pat de spital, părinţii mei se uitau înfricosati la mine cum plângeam.
Nu le-am spus nimic, aş fi nebună să o fac. Jurnalul e prea creepy, şi cred că asta e cauza...
Sunt externată chiar în acea zi, lesinasem doar. Ajung acasă, iar Jane mă aşteaptă şi îmi spune :
-Am aflat de la bunica mea ce s-a întâmplat de fapt, Emma..dacă eşti pregătită
-Spune-mi, sunt pregătită!
CITEȘTI
Jurnalul trecutului (Finalizată)
ParanormalCe ai face dacă ai găsi un jurnal misterios? Curiozitatea nu ţi-ar da pace. L-ai citi, nu? Dar poate că cineva nu vrea să o faci.Cândva gândurile intime ale unei persoane, trăirile ei, au fost scrise acolo. Emma a fost împinsă de curiozitate iar de...
