Elizabeth

Încoronarea

Se plătesc douăzeci și șapte de lire pentru îmbrăcămintea din mătase a șeii pe care voi călări, o sută opt lire pentru o cupă de aur crestată cu pietre prețioase și un bazin scump în care să îmi scald degetele înainte și după de masă; două sute optzeci de lire pentru furnizarea unei farfurii din argint din care voi servi, politicos, bucatele marelui festin pe care Edward mi l-a făgăduit. Încă din aprilie, de la Palatul Sheen, regele le scrie primarului Londrei și tuturor consilierilor municipali că vom sărbători încoronarea, după cum am stabilit, la Palatul și Abația Westminster și le cere negustorilor de mărunțișuri, lorzilor, nobililor și pairilor și tuturor care se află sub ei să se pregătească pentru a mă primi.

                                                      23 - 25 mai 1465

Edward călătorește înapoi la Londra, acolo unde în cinstea mea, ridică la rang de cavaler șaizeci și nouă de bărbați, toți instruiți să mă întâmpine regește la intrarea în oraș. Până la urmă, procesiunea de încoronare este chiar mai bogată decât mi-a putut prezice soțul meu. După cum e datina, trebuie să îmi petrec noaptea de dinaintea încoronării în Turnul Londrei. Plec cu mare fală de la Sheen iar afară mă așteaptă o barjă, cea mai frumoasă și mai scumpă barjă pe care mi-a fost dat să văd. E bogat căptușită cu blănuri și mătăsuri, e poleită cu aur, precum ar fi o comoară adusă la suprafață de un zeu al apei, mare și strălucitoare în bătaia soarelui primăvăratic. Steagurile regale și heraldicele mele personale flutură și pârâie în văzduh, cu stindardul rozei albe în mijlocul tuturor: Casa de York se află pe culmile gloriei și avuției; stabilită pe tron își sărbătorește triumful iar regina ei e așteptată să nască un moștenitor puternic și frumos. Anglia așteaptă să aibă un băiat voios, cu părul scăldat în aur și cu pielea catifelată precum satinul; un băiat care să îi ocrotească și să le ofere bogăție și siguranță. La bord văd un baldachin, țesut cu fir de aur și argint, căptușit cu damasc și tot atât de înalt ca o fereastră și la fel de bogat precum un pat. Rămâne agățat deasupra capul meu, învăluindu-mă ca o umbră ocrotitoare, sub care șed pe un jilț înalt, sculptat minunat, ale cărui brațe mă încadrează atât de bine încât ar fi fost construit în jurul meu; rămân așezată pe o pernă din catifea albastră, brodată cu ciucuri aurii iar la picioare am un taburet micuț, căptușit cu catifea și acoperit cu mătase. pe dinafară, barca este împodobită cu flori de tot soiul, bijuterii scumpe și covoare. Drept regină trebuie să dau tonul modei după care femeile nobile trebuie să fie înveșmântate și dau comandă grabnică la cel puțin zece rochii noi; Edward îmi spune că vor mai veni și altele. Ca și el, urmez moda de la curtea din Burgundia și port haine cu guler adânc, căptușite cu hermină regală și cu șireturi din aur, cu brâu bogat din perle delicate prinse între ele, cu părul auriu-arămiu pieptănat și lăsat pe spate, liber în bătaia vântului cald. Pe cap port o diademă frumoasă din rubine. Toate doamnele mele se adună în spatele jilțului meu, îmbrăcate, la rândul lor, în cele mai alese veșminte, râzând și făcând cu mâna și cântând alături de muzicanți. Ne adunăm cu toatele la prova, fericite și foarte entuziaste de călătorie. În urma noastră vin barjele pline cu cântăreți, actori, măscărici și poeți. Mai în spate se află barjele nobililor care mă însoțesc; barja familiei Warwick, Norfolk, Suffolk și Arundel și o multitudine de alte familii puternice. Vâslașii conduc barja pe ritmul tobelor și a cântecelor de pe Tamisa, pe malurile căreia târgoveții, comercianții, londonezii și oamenii veniți de pe toate meleagurile țării se strâng să îmi facă cu mâna, să îmi trimită binecuvântări, să îmi cânte, să mă cinstească și să mă aclame drept regina lor de drept, soția unui conducător eroic, avut și drept. Zâmbetul de pe față nu îmi poate fi ascuns și ridic mâna de o parte și de alta, fericită și năucă de măreția sărbătorii, cuprinsă pe dată de fiorul plăcerii. Aproape că nu mă pot stăpâni în fața statorniciei — după câte se pare — neclintite a norodului pentru rege și Casa de York. Mulțimea își flutură mâinile pe ritmul melodiei și aruncă trandafiri albi spre fluviu, lăsându-i să plutească odată cu mine pe apele unui nou început, pe fluviul pe al cărui curenți se află o procesiune ce făgăduiește schimbarea și care, trag eu nădejde, va cârmui pentru tot restul vieții și mai departe.