Elizabeth

Jane Shore

                                                      Ianuarie 1477

Festivitățile de Crăciun s-au încheiat precum o furtună îngrozitoare și nimicitoare. Edward tocmai ce a început negocierile pentru căsătoria fiului nostru Edward, prințul de Wales și a ales-o pe Infanta Isabella, fiica cea mare a regilor spanioli, Ferdinand, rege de Aragon și Isabella, regina de Castilia. Căsătoria dintre cei doi a unificat Spania și atât ținutul de Aragon cât și cel al Castiliei sunt foarte apreciate în Europa. Regele nu a fost întâmpinat de vești bune, căci spaniolii refuză să-și ofere fiica unei familii regale care este în război cu ea însăși. După ce cumpănim îndeajuns, eu și soțul meu am hotărât că una dintre fiicele sfântului împărat roman, Frederick al III-lea ar fii o soție suitabilă pentru moștenitorul nostru. Dificultatea principală a legământului s-a dovedit a fii lipsa de dorință a împăratului spre a oferi o asemenea cantitate mare de bani pentru regatul Angliei, ceea ce regele are nevoie.

Nu trece multă vreme până când ducele George revine la curte la fel de arogant și de răutăcios și ce e mai rău decât toate acestea, mai ambițios ca niciodată. Părăsește mormântul soției lui, Isabel, pe care noi încă o jelim, abia a stins lumânările de lângă catafalcul ei că devine iarăși țanțoș, cu obrajii roșii de bucurie precum un băiețel răsfățat la auzul planurilor ce i se propun, iar ele nu sunt deloc în favoarea noastră.

Ducele de Burgundia a fost ucis în bătălia de la Nancy, lăsând ducatul Burgundiei în mâinile singurul său copil legitim, Mary de Burgundia. Ducele Charles era un descendent al regelui Charles al V-lea al Franței, însă și-au dorit cu mare sârguință să-și obțină independența față de coroana franceză. Odată cu moartea sa, regele francez s-a grăbit să declare imediat că ducatul a dispărut și că pământurile aparțin în mod corespunzător Franței.

Sora lui Edward, ducesa văduvă de Burgundia, Margareta de York voiește a-și căsătorii fiica vitregă numaidecât, dar nu cu oricine, ci chiar cu arogantul, lacomul și mândrul George, ducele de Clarence. Dintre toți frații ei, George a fost mereu preferatul ei și bineînțeles, ducele se simte binecuvântat pentru asta acum. Firește că el începe să fiarbă de ambiție și-l anunță pe fratele său, Edward, că o va lua de soție, ori pe ducesa de Burgundia, ori pe prințesa de Scoția. Este cea mai mare nenorocire pentru Anglia dacă acest bărbat, acum în vârstă de douăzeci și șapte de ani va ajunge în fața altarului cu una dintre cele două femei după care tânjește atât de mult.

— Dacă se va căsători cu fiica ducelui de Burgundia, el va câștiga o mare feudă europeană. Și nu e doar faptul că nu am pic de încredere în George, e vorba despre faptul că această schemă mi-ar afecta alianța cu Franța și planurile prințesei Elizabeth. Lui i-ar oferi o bază de putere rivală pe continent, cu toate bogățiile burgundiene aflate la dispoziția sa, precum și controlul asupra coastei Mării Nordului. Toate astea l-ar face îndeajuns de puternic încât să mă poată ataca și să-mi ia coroana. E imposibil ca acest legământ să se înfăptuiască! spune Edward revoltat. Și-așa e necredincios când venitul de duce i-l plătesc eu. Niciunul dintre noi n-ar fi în siguranță.

— Mary va putea pretinde tronul englez, căci e descendenta primului duce de Lancaster, adaug anxioasă.

— Mai bine le trimit un lup în locul lui George! Mai bine le-aș trimite orice altceva, numai pe George nu.