Demonică dar cu suflet bun

Din copilarie

1996-2008 Si stau asa si imi amintesc, eram asa adorabilă, îl și vad parca pe bunicul cum statea langa noi încercând sa ne faca sa adormim, sau cand ne dădea nuci cu bățul din copac, sau cand s-a zgâriat pentru a ne aduce noua zmeura. Sau bunica care mereu il certa că mănâncă zahar, ne dădea de fiecare data dupa ce mâncam cate ceva dulce, toata ziua făcea treaba, alerga de colo colo prin ograda cat era ziua de lunga dar niciodata nu parea obosita, imi amintesc si de mătușa, singura din partea tatalui, mereu mergeam la ea si ne făcea conopidă sau ne dădea ceva dulce sau fructe, avea grădina plina de pomi fructiferi, avea si zmeură și capsune. Sau de unchiumiu care ma apuca de obraji. Aveam prieteni multi, si familia noastra mare si eram asa de iubita de toata lumea dar era si normal am fost adorabilă. Bine cu o singura greseala i-am spart capu la o fata cu secera, chiar ii curgea sânge dar chestia asta nu m-a facut să-mi para rau pentru ca fusese vina ei, chiar nu făcea sarmalele alea din noroi bine și plus ca aveam ciuda pe ea, frate nu e normal sa vii la joaca cu bomboane si sa nu dai si altora, zau acum, cumva eu din totdeauna am obtinut ce mi-am dorit iar daca nu, m-am razbunat, o bomboana amărâtă putea să-mi dea si mie! Egoista!