Demonică dar cu suflet bun

Cine este cel de langa mine?

Dupa moartea tatălui eram altfel, plângeam des, ma duceam în fiecare seara la el la mormânt si parca nimic nu mai avea vre-un sens.
Virgil aflase de Giani asa ca ne-am despărțit, frate chiar ma doare chestia asta chiar daca credeam ca nu il iubesc asa tare, de Josh ma despartisem la puțin timp dupa moartea tatălui lui( cam la o saptamana). Iar Giani a reusit sa ma surprindă intr-o seara cand am fost la discoteca spunându-mi "usor ca e iubita mea aici, e venita din Italia si sta vreo 2 saptamani, dupa ne putem vedea, ai si tu răbdare". Nu am avut, cu toate ca si eu eram si cu el si cu altul eu nu am vrut sa accept asa ca am pus punct. El imi spusese vag ceva de asta inainte dar eu am crezut ca glumește.
Cu toate ca nu aveam vre-un chef, am mers totusi la banchet, tati plătise dinainte tot asa ca totusi as face bine sa incerc sa ma distrez, si intr-adevar m-am distat. Am facut prima mea betie da de aia de dimineata cand m-am trezit nu imi aminteam foarte clar ce naiba am facut si de ce in acelasi pat cu mine si cu colega de camera mai sunt 2 băieti.
Cand m-am intors, urmatorul week-end dupa banchet am iesit la un bar cu iubitul Juliei pe care il cheamă culmea Julian si cu Virgil la un bar, i-am dat lui Virgil suvenirul pentru el si am mai discutat si iupiii ne-am împăcat.
Virgil e bine facut, inalt, parul de un saten deschis mai mult blond, ochi verzi-albastri si un zâmbet superb care te baga in boale, sa nu mai zic de felul in care sarută si cum ma atinge de ma înfioară si ma excita la maxim.
Spre final cand deja era destul de tarziu si noi deja depășisem ora data de mama aflam ca soferul bătuse asa ca ma duc sa ma vait un pic la Virgil:
-- V-a trebui sa ma duci acasa, pe jos, nașu a băut.
-- Te duc cu armăsarul! Spune el zâmbind tamp de parca plănuia ceva.
-- Ce? Hai ca asta-i buna! Ai venit cu calu aici?
-- Taci si lasa totu in seama mea!
Soc! Armăsarul era de fapt un scuter si ia ghiciti am mers toti 4 pe "armăsar", un singur armăsar! Si la un moment dat ceilalti 2 porumbei au preferat sa meargă pe jos asa ca noi am avut un pic de timp doar pentru noi, ne-am jucat, ne-am iubit, am glumit si desi stiam ca o sa o încurcăm cu mama nu mai vroiam sa ma duc acasa, as fi stat acolo cu el o vesnicie. I-am asteptat pe sormea si cumnatu si am mers acasa sa bem o cafea...a fost asa de amuzant cand eu i-am cerut sa ma sărute si el a spus "stai sa mestec rumegusu", asta fiind zațul. A fost o noapte si o dimineata perfecta pana la cearta cu mama. M-am cam ales cu o mica chelie dar ce conteaza, s-a meritat!
Vreo 2 saptamani mai tarziu ne-am despărțit iar asa ca eu frumos aranjată si cu un zâmbet fals pe buze intru in bar în sat la cumnatu si vad un băiat destul de drăguț cu el si nu, nu era Virgil. Stiam ca, cumnatu are un frate dar Julia imi spusese ca e urat si cu ochelari:
-- El e fratele lui Julian? Ziceai ca e ochelarist! O întreb eu oarecum uimită
-- Nu, nu e el, nici eu nu il cunosc! Aflăm imediat!
Ne așezăm la masa de 4 persoane, eu intre sor-mea si băiatul respectiv iar Julia logic langa Julian care imediat ne-a facut cunostinta:
-- Tiberiu ea e iubita mea Julia si sora ei Angel!
-- Julia, Angel el este fostul meu cumnat Tiberiu!
-- Încântat! Spune Tiberiu mai mult pentru mine.
-- De asemenea! Răspundem noi la unison.
Julian drăguț ca de obicei ne-a adus suc si apoi in timp ce el si Julia discutau eu m-am pierdut in gânduri, în fond ce era sa fac, nu era nimeni cunoscut pe acolo si oricum nu aveam mare chef de vorba dar Tiberiu a luat initiativa:
-- Cu cine esti aici?
-- Cu sora mea. Raspund sec.
-- Nu, adica esti singura? Insista el crezând ca nu am priceput.
-- Nu, dupa cum ai vazut am venit cu Julia. Continui eu facand pe proasta iar el nemultumit de raspuns face o pauza lunga dupa care adauga:
-- Faci pe proasta!
-- Da! Am inteles la ce te-ai referit dar sincer nu am chef!
-- Deci? Poti fi directa macar un pic?
-- Off, adevarul e ca nici eu nu stiu, un pic mai inainte am avut o discutie cu iubitul caruia cred ca deja pot sa ii fostul.
-- Îl cunosc?
-- Habar nu am, nu stiu cati si pe cine cunosti tu! Ai putea te rog sa termini subiectul asta?
De aici si pana cand noi am plecat s-a lasat tăcerea, doar l-a final a spus ca i-a facut placere, ca ii pare rau ca trebuie sa plecam si ca ar fi încântat sa ma mai vada.
Cateva zile mai tarziu au venit la noi la un bal Virgil, varul lui, un nene, soferul, Julian si Tiberiu care la un moment dat i-a spus Juliei sa ma întrebe daca doresc sa vorbim si eu am acceptat.
-- Esti foarte frumoasa si imi placi mult, vrei sa fii iubita mea?
-- Hmm, eu...nu stiu!
-- Uite am aflat ca Virgil era băiatul de care vorbeai si am discutat cu el, a spus ca nu are nimic impotriva, deci?
Inima mea bătea puternic, m-a durut cand am auzit ca nu il deranjează si eu il iubeam dar lui nu ii pasa si asta a fost pentru mine o lovitura foarte dura, sper macar sa il fac gelos.
-- Angel? Deci? Accepti? Hei, unde te gândesti?
-- Eu...scuze da!
M-a sărutat puternic, nu era un sărut pasional era unul dulce si delicat, un amestec al sentimentelor noastre in care eu pusesem furie, frustrare si amărăciune iar el iubire, respect si blândețe. Nu stiu cat a durat sărutul sau cat am stat noi doi acolo stiu doar ca la un moment dat a venit Virgil, s-a pus pe vine si s-a sprijinit cu o mana pe genunchiul meu si una pe a lui Tiberiu. În momentul ala am simtit cum inima mi-o ia razna si as fi urlat de furie si de iubire dar mi-am sprijinit capul pe umărul "noului meu iubit" lăsând o lacrima sa-mi alinte obrazul in timp ce pe fundal se auzea vocea calma si parea plina de dragoste a lui Virgil, vocea lui care pe mine ma fermeca precum un cântec de sirene, vocea lui care pentru mine era cea mai frumoasa melodie...
-- Hei porumbeilor! Scuzati deranjul!
-- Nu e nici-un deranj! Spune Tiberiu relaxat care l-a fel ca si Virgil nu-mi observase încordarea si nervi.
-- Felicitări! Ma bucur pentru voi! Dar nu mai aveti mult timp! In 10 minute plecam.
-- Bine boss! Merci de vestea proasta! Glumește Tiberiu.
-- Ok va las! Poate deranjez spune ridicându-se si luandu-si mana de pe mine, moment in care eu am simtit ca imi ia si o parte din fiinta mea cu el, am simtit ca toata carnea de la genunchi spre inima mi se face bucăți si se usucă de dor la doar o secunda dupa ce a plecat.
-- Hei, tu plângi? Da lacrimezi! De ce? Intreaba "iubitul meu".
-- De emotie! Sunt fericita ca te-am intalnit mint eu sa nu il fac sa se simtă prost.
A mai venit Virgil de cateva ori tot spunând ca in 5 sau zece minute e plecarea si de fiecare data avea acelasi efect! Ultima data cand a venit inainte de plecarea lor efectiva el a spus:
-- Bai, scuze ca va tot deranjez dar pare ca voi nu mai vreti sa va desprindeti unu de altul si nu tineri deloc cont de notiunea timpului.
-- E normal Virgil, asa e într-o relatie, vrei sa petreci cat mai mult timp cu persoana iubita! Raspunde Tiberiu de parca noi am fi fost de ani impreuna.
-- Da ma da tu nu ai intrat aproape deloc, venisem sa ne distrăm nu?
-- Ea e mai importanta acum!
-- Da. Apropo ai grija de ea, nu pare in apele ei. Spune el învingând cutitul in rana.
-- Da ma bine, acum du-te, ne mănânci din alea 10 minute!
-- Nu pe bune, Angel tu erai vorbareata si iti plăcea sa te distrezi, sa dansezi, ce-i cu tine? Ma intreaba direct pe mine.
-- Nimic, doar ma doare un pic capul si nu am o stare tocmai buna...stiti voi(referitor la el, Julia si cumnatu) toanele mele.
-- Mhmm, ok sa te faci bine!
A plecat si sufletul meu plecase odata cu el, ma cunostea si isi dăduse seama ca mint, stia ca are legatura cu el, stia ca tăcusem si nu intrasem doar ca sa il evit dar nu vroia sa-mi dea satisfactie.
Tiberiu imi spusese ca pleaca inapoi la părinții lui in strainatate, dar ca vom tine legatura, vorbise mult cu mine dar nici nu imi amintesc ce, adevarul e ca nu prea il ascultasem, nu prea ma interesa, eram atat de pierduta in gândurile mele ca nu realizam, unde sunt, cu cine si ce fac. Eu nici inainte de plecarea lor nu realizam ca tocmai începusem o relatie noua si nu stiam exact cine este cel de langa mine.