Demonică dar cu suflet bun

Surpriza

   Ne mutasem din cartier in urma cu 2 saptamani inainte de despărțirea de Josh si cu greu am gasit gazda. Ne-am mutat intr-un apartament cu 3 camere in care mai stăteau 4 fete dintre care una era lesbianca, era inofensivă fata de noi, ne mai admira din cand in cand dar avea iubita. Aceasta fata avea o cea mai buna prietena sau cel mai bun prieten, o alta fata lesbianca si cu toate principiile mele imi plăcea, jurai ca e băiat, ochi albastri, par blond ce sa mai era bun/buna. In afara de aceasta fata mai aveau inca o groaza de prieteni care se perindau pe acolo si cam in fiecare seara erau show-uri, băutură, droguri, jocuri de carti cu porunci, muzica la maxim deci era imposibil sa învat sau sa adorm la o ora potrivita pentru a reusi sa merg la scoala a doua zi plus ca imi plăceau acele petreceri si luam parte la ele dar intr-o noapte cand nu puteam sa dorm am avut revelatia vietii mele "ma las de scoala". Nu imi plăcea deloc scoala pe care o făceam si oricum nu as fi terminat anul in ritmul asta asa ca a doua zi am vorbit cu mama si am anuntato, nu a zis nimic, nu avea ce sa imi faca eu asa sunt si nimeni nu ma poate opri sa fac ce vreau.
   Mi-a fost greu sa ma despart de Melissa dar nu aveam de gand sa mai dau inapoi, imi era greu sa o las, ea trecea printr-o situatie dificila părinții ei fiind in divorț dar am vorbit cu băiatul pe care il plăcea(Bogdan) si care o plăcea sa aibe grija de ea si sa ii fie alaturi chiar daca ea e un pic imatura asa ca eram sigur ca o las pe mâini bune.
   Stateam intr-o seara acasa liniștită cu mama si imi aud telefonul, fug repede si raspund fara sa ma uit la apelant:
   -- Da?
   -- Buna Angel ce faci? Sunt fratele lu Ella cel mai mare.
   -- Aaa bine, stateam! Tu? In mintea mea fiind "ce naiba? De cand ma suna pe mine asta si ce dracu vrea?"
   -- Bine. Uite eu sunt un pic pe afara. Nu iesi si tu?
   -- Nu. E tarziu, e frig si nu am niciun chef. "De ce naiba vrea asta sa ies"
   -- Te rog frumos! Am o surpriza pentru tine!
   -- Ce surpriza?
   -- Nu pot sa-ti zic, stric surpriza. Hai te rog, vino sa vezi.
   -- Bine, ma îmbrac si ne vedem in 10 minute! La parc e bine?
   -- Perfect! Acum cobor.
   Is prea curioasă, nu pot sa dorm daca nu aflu despre ce e vorba. Am anuntato pe mama ca ies, a protestat un pic dar nu are ce face. Ajung la parc si il sun:
   -- Hei, am ajuns! Unde esti?
   -- Uita-te in dreapta! Si a inchis!
   -- Morgan??? Ce cauti aici?? Zic mirată cand m-am uitat in dreapta.
   -- Asta era surpriza ta! Apare fratele Ellei.
   -- De ce in loc sa fii bucuroasă esti socata? Zice Morgan.
   -- Pai nu ma asteptam!
   -- Si mai stau mult cu bratele întinse?
   L-am îmbrățișat, imi era asa dor de el, de parfumul lui, de bratele lui puternice, de felul lui de a fi glumet si pervers, de chipul lui, de buzele lui. Era dupa atata timp din nou langa mine si stiu ca eu renunțasem in urma cu aproape doi ani dar inca imi era drag, inca trezea in mine acel sentiment de gol în stomac.
   In acea seara nu am stat mult dar dupa ne tot vedeam la varul lui adica la fratele lu Ella si ne-am tot vazut pana a inceput sa se prinda mama si normal ca au inceput scandalurile.
   Era o joi, ma trezisem la 6 dimineata, trebuia sa merg la niste investigatii si pana am facut baie, pana m-am îmbrăcat pana m-am aranjat s-a facut 7 jumate si am plecat de acasa(eu cu mama).
   Ajunse in oras trebuia sa merg in vreo 4-5 locuri sa obtin niste documente la psiholog, la psihiatra, la endocrine, la analize de sânge si intr-un final la doctorița care trebuia sa-mi aprobe acele acte. Normal ca si la psiholog si la psihiatra m-am plâns de problemele cu mama si am primit cateva sfaturi foarte bune care oarecum mi-au dat elan si speranta.
   Am ramas la Melissa peste noapte, mai aveam de rezolvat ceva dar cine a putut sa doarmă? Impreuna cu fetele ne-am uitat la filme toata noaptea. Dimineata a venit si mama am rezolvat treburile si am mers acasa, am ajuns cam pe la 11 jumate, am incercat sa dorm dar nu am reusit, mama m-a chemat la masa asa ca am decis sa vorbesc cu ea despre Morgan "intr-un moment linistit" asa cum imi sugerate psihiatra. Nu am reusit, in loc sa obtin o intelegere de comun acord am primit doar insulte.
   Am plâns toata ziua, nu am mai mâncat, nu dormisem deci eram un mort pus in picioare, am fost la mormânt la tata desi ningea foarte tare, m-am plimbat ca bezmetica toata ziua, nu imi găseam locul. Melissa, Morgan si Mary au fost singurii cu care am vorbit in ziua aceea, cu Ella eram certata. Morgan de fiecare data cand vorbeam la telefon înjura si zicea ca da foc la casa daca ai mei ma mai fac sa plâng, Melissa cum a venit de la scoala si-a lasat bagajul si a venit sa ne vedem, nu am reusit sa ii vorbesc doar am strânso in brate si am inceput sa plâng, ma multumeam cu faptul ca e cineva care ma sustine.
   Mai tarziu m-am vazut cu Morgan la magazin apoi mi-a dat mesaj sa mai stau un pic si sa ma duc dupa el in spatele scolii, cand ne-am intalnit el era cu fratele lui m-a strâns in brate, m-a sărutat si apoi mi-a zis:
   -- Mergem?
   -- La tine? Si ce facem?
   -- Maine te duci, iti iei bagajul si rămâi cu mine!
   -- Morgan, gândeste-te bine ce vrei, daca vrei o joaca lasa-ma în pace. Suntem cam la jumatea drumului daca vin cu tine, pierd tot. Realizezi ca daca vin cu tine si dupa un timp tu te razgandesti eu raman pe drumuri?
   -- Da. Dar eu nu vreau o joaca, m-am saturat sa plângi in fiecare zi, m-am saturat sa te vad un pic apoi sa adormim singuri.
   -- Ma voi sunteti nebuni? Vreti sa va luati? Zice fratesu.
   -- Da. Deci prințesa mea zi, vii cu mine sau rămâi cu maicata?
   -- Vin cu tine! Zic cand l-am luat de mana.
   Am mers la el, am intrat in "partea lui de casa" și am ramas uimită, era o mizerie de nedescris, era frig si soba la care a facut el imediat focul scotea fum, el văzându-mi nemultumirea a zis trist:
   -- Asta e tot, stiai ca sunt sărac, asta e tot ce pot sa iti ofer, camera asta și toata dragostea mea.
   -- Imi ajunge! Atata timp cat ma iubesti ma voi descurca. Dar ce facem? Stii ca ambele noastre familii sunt impotriva.
   -- Stai ca il sun pe fratemiu sa vina cu nevastasa sa ne sfătuim cu ei, si ei au trecut prin asta.
   A venit doar fratesu si se pare ca nici el nu e 100% de acord:
   -- Ma eu va zic sincer, voi nici nu stiti daca va potriviți la pat și vreti deja sa va luati. Nu credeti ca va cam grăbiți?
   -- Asta e cea mai mica problema! Lasa asta, cum ii fac pe ai nostri sa nu ii creeze probleme? Zice Morgan.
   -- As putea sa stau aici liniștită.
   -- Eu zic sa încerci sa vorbesti cu ei. Zice fratele lui.
   -- Da. Intai sa ma duc sa-i intreb daca vor sa vorbim.
   -- Ma frate tu stii in ce te bagi? Ai ei sunt bogati si influenți, dimineata o sa vina aici sa o ia toti si o sa fie si politia, popa si toate institutiile posibile.
   -- Ma doare in cur! Nu au ce sa ne faca, e majora si a venit de buna voie.
   -- Treaba voastră!
   A plecat fratele lui si el s-a dus de a vorbit cu ai lui, apoi am fost impreuna sa vorbim cu mama lui, taicasu a refuzat sa vorbeasca cu noi:
   -- Sărumana! Imi pare bine sa va cunosc! Zic cand am dat mana cu mama lui.
   -- Da si mie! Ia zi? Ce planuri aveti?
   -- Nu stiu! Il iubesc pe Morgan si vrem sa fim impreuna, găsim noi o solutie.
   -- Ma fata ce solutie sa gasesti? Ai tai sunt bogati, noi suntem săraci daca nu ai tu vre-un ban pus deoparte sa plecati de aici tu nu reziști.
   -- Nu am dar el munceste, am putea pune un ban deoparte sa ne putem plati chirie, mergem in oras muncim amândoi.
   -- Ce sa pui deoparte? Ce castiga el de abia o sa va ajunga de mâncare. Eu nu te pot ajuta, vezi si tu ca sunt paralizată, nu ai masina de spălat, nu ai baie, nu ai aspirator, stii sa fii gospodina in casa? Sa calci, sa speli si sa faci mâncare?
   -- Nu le stiu asa bine dar am vointa si învat.
   -- Credeam ca cealalta e mica si nu are minte, da vad ca nici tu nu gândesti! Esti fata de om bogat, la tactu ai crescut in puf, ai fost mereu rasfatata aici nu o sa fie asa.
   -- Eu imi dau silința. O sa ne descurcam noi cumva tot ce vreau eu e sa stiu ca avem aprobarea dumneavoastra.
   -- Nu ma mai cuconi atata, faceti cum vreti oricum vad ca o tineti pe a voastră.
   -- Mama daca trăia tatăl ei era bine, el ne-ar fi sustinut. Asta vrem si de la tine. Imi doresc nu sa o ajuți ci sa o înveți. Imi doresc macar tu sa fii de partea noastra.
   -- Da mama, tacsu era om bun cu suflet dar din partea lu maicasa sa va așteptați la o furtuna cand afla. Si da o învat ce vrea ea numa sa nu fie figurantă si sa vrea sa învețe, sa asculte si de mine.
   -- Sigur. Sper sa ne intelegem!
   Dupa discutia cu mama lui am mers in camera, el a aranjat un pic patul sa ne punem sa dormim, mi-a zis ca daca imi e foame sa iau de pe masa o banana si eugenii ca altceva nu are acum sa-mi dea, am mâncat asa cum mi-a zis pentru ca imi era foame, nu mâncasem in ziua aia decat 2 covrigi, el a incercat sa ma sărute, sa ma alinte, a incercat sa ma faca sa ma relaxez, dar nu reușeam eram pierduta in gândurile mele, stateam pur si simplu aproape nemișcată ca o stana de piatra cu ochii in tavan si pe obraz mi s-a prelins o lacrima:
   -- Ce e cu tine? Eu imi dau interesul sa te fac sa uiti de tot dar nu ai nici o reactie. Arăti îngrozitor, parca ai fi moartă.
   -- Nimic! Intelege ca sunt nedormită de mai bine de 40 de ore, nu am mâncat azi mare lucru, si am plâns toata ziua.
   -- Da dar totusi! Incearca un pic sa iti revii! O sa fie bine!
   -- Ba nu o sa fie, realizezi ca nu mai am familie? Zic incepand sa plâng.
   -- Hai te rog nu plânge! Ma ai pe mine, ce o sa faci, o sa plângi in fiecare zi de acum încolo?
   Am mai stat un pic in bratele lui, si m-am mai linistit dar eram la fel fara reactie, sarutarile si atingerile simple care cândva ma excitau peste masura acum nici nu le simteam, imi era greu sa ma acomodez cu tot ce se intampla pierdeam in timp real familia mea, pierdeam casa mea, iar dimineata aveam sa ma trezesc ca o femeie măritată, erau prea multe schimbari bruște de situatie si eu eram atat de obosită psihic si fizic ca nici macar nu reușeam sa le analizez cu calm. Asteptam o salvare o solutie de undeva si eram constientă ca nu o sa apara, nu de pe pământ asa ca in acel moment mi-au aparut in minte ca doua fotografii casa mea si casa lui, familia mea și familia lui si vocea lu tata "gândeste-te de unde pleci si unde te duci!" iar vocea lui Morgan aproape nervoasă m-a trezit din visare:
   -- La ce te tot gândesti? Revine-ti! Nu imi place deloc ca nu ai nicio reactie!
   -- Du-ma acasa! A fost singurul lucru pe care am reusit sa il spun.
   -- Poftim?
   -- Sunt obosită, si vreau sa dorm!
   -- Ok dormi! Aici, era vorba ca ramai aici!
   -- Nu, vreau sa dorm macar pentru ultima data la mine in pat, la mine acasa. Sunt prea obosită sa gandesc limpede si sa iau o decizie radicală acum, o sa vorbim si o sa vedem.
   -- Bine, eventual vin maine sa te iau cu bagaj cu tot.
   -- Da.
   M-a condus in liniste spre casa, aproape ca nu vorbisem deloc pe drum, cand am ajuns m-a sărutat si mi-a urat noapte buna. Stiam în sinea mea ca acela e un fel de adio, stiam ca e ultimul sărut, stiam ca odata venita acasa nu aveam sa ma mai întorc, stiam ca se terminase totul inca din momentul cand am iesit pe poarta lui doar ca prelungeam agonia.
   Urmatoarele zile nu i-am raspuns la telefon si nici la mesaje dar el insista asa ca i-am trimis un mesaj ca si cum ar fi fost Julia "las-o in pace! Sunt Julia" Apoi el a sunat, nu stiam ce sa fac noroc ca era Julia prin preajma:
   -- Da Morgan! Ce vrei? Zice Julia.
   -- Vreau sa vorbesc cu Angel!
   -- Noi nu vrem sa vorbesti cu ea! Altceva?
   -- De ce răspunzi tu la telefonul ei? Ea ce vrea? Ati intrebat-o?
   -- Telefonul ei e la mine, are nevoie de liniste, are nevoie sa uite de tine, nu vrem sa se întoarcă la tine. Angel nu are acces la telefon pana nu e suficient de matură sa stie 100% sigur daca isi doreste sa stea cu tine.
   -- De ce i-ati luat telefonul? E telefonul ei. De ce credeti ca e normal sa luati voi decizii pentru ea?
   -- Tot ce are e datorita familiei, luam decizii pentru ea deoarece e inca imatura!
   -- E majora poate sa ia decizii si singura!
   -- Intradevar! Telefonul ei e la mine pentru a înlătura tentatia, nu o mai cauta, nu vrea sa vorbeasca cu tine! Nici noi nu vrem!
   -- Habar nu ai, nu o cunosti deloc, de unde stii tu ce vrea ea.
   -- Gândeste-te un pic, intreaba lumea prin sat, nu suntem cretini, nu i-am face rau, nu o tinem legata, e perfect libera, iese cand vrea si cu cine vrea. Daca vroia sa stea cu tine cu sau fara telefon, cu sau fara bagaj fugea mancând papantu si venea la tine. Dar nu! E acasa liniștită si nu s-a opus cand am decis sa-i luam telefonul, e constientă ca asa e cel mai bine. O sa te uite fii sigur de asta!
   -- Nu ii vreti raul? Si atunci de ce plângea? Pentru ca o faceti sa sufere. Poate ca nu o tineti legata dar sigur e păzită 24 din 24. Nu cred o iota, vreau sa o aud de la ea, sa zică ea ca nu vrea sa mai stea cu mine.
   -- O sa iti zică stai linistit, are nevoie doar de timp!
   Cateva zile m-ai tarziu m-am intalnit cu el la magazin, s-a uitat la mine, eram singura si a ramas oarecum uimit, el chiar credea ca ai mei ma păzesc si fara sa se simtă prost fata de Mary mi-a zis:
   -- Vreau sa vorbim!
   -- Eu nu! S-a terminat!
   -- Dar ai zis...
   -- Mda, nu gândeam limpede, eram obosită si nervoasa. Nu era o idee buna. Eu nu pot! Il întrerup eu.
   Si-a facut cumpărăturile si a plecat, apoi eu am luat-o pe Mary in brate si am inceput sa plâng, il iubeam dar eram egoistă si din aceasta cauza nu as fi putut renunta la familia mea si confortul financiar asa ca am renuntat la el.