Demonică dar cu suflet bun

Iti plac plăcintele?

   Dupa plecarea lui Tiberiu totul a revenit la normal, eu eram ca noua(vorba vine) dar ma distram, cu Adrien mergea totul bine, ne vedeam cam rar dar era ok. Terminasem anul scolar, stateam la tara si cu mama nu ma întelegeam aproape deloc, nici cu Julia lucrurile nu erau mai bune, aveam noroc cu Melissa si Ella care ma mai scoteau din starile mele, nici ele nu o duceau mai bine, Melissa se despărțise de Vlad si Ella suferea dupa unu. A fost o vara frumoasa inafara certurilor cu familia, brusc nici Julia nu prea le suferea pe fete, pe de o parte ma gandesc ca poate aveau dreptate prea ma destrabalam.
   Intr-o zi am decis sa il chem pe Adrien la mine sa o cunoasca pe mama, a acceptat fara sa stea pe gânduri asa ca eu mi-am anuntat familia in legatura cu musafirul nostru:
   -- Mama azi vine iubitul meu sa va cunoasca.
   -- Altu? Nu te mai astâmperi.
   -- Ok. Zi ce vrei dar incearca sa fii politicoasă cand ajunge!
   -- Du-te si cumpara si tu ceva pana nu închide! Cu ce il servesti? Eu fac niste plăcinte!
   -- Bine mama! Merci!
   -- Sa nu il lasi sa plece pana nu ies si eu! Ma duc sa adorm fata! Zice Lavinia.
   -- Bine, o sa il cunoasteti toate, Julia Il cunoaste deja e băiat bun. Nu-i asa? Zic uitându-ma spre ea.
   -- Ma abțin!
   Ma îndrept spre magazin in timp ce il sun pe Adrien:
   -- Ce faci? In cat timp ajungi?
   -- In maxim jumatate de ora. Ce ai de mâncare? Imi e foame!
   -- Iti face mama plăcinte! Iti plac plăcintele? Zic eu unflandu-ma de ras
   -- Da chiar foarte mult! Ma bucur ca mama soacra face plăcinte!
   -- Cu cine vii?
   -- Cu un var! Cand intru la tine in sat te sun sa imi explici pe unde stai!
   -- Ok nebuneala! Ne vedem, te pupic.
   -- Și eu iubita!
   Am cumparat niste suc(sa nu para bețiv) alune și niste brezele si m-am dus acasa apoi am sunato pe Mel, trebuia sa ma descarc cuiva, aveam emotii, conta mult pentru mine sa se inteleaga si sa il accepte si ea cu toate ca nu il suferea prea tare m-a încurajat si mi-a zis sa ma calmez ca daca ma agit si ma stresez oricum nu rezolv nimic. Am incheiat discutia cu Mel si parca ma simteam un pic mai relaxata cand vad ca ma suna si iar am inceput sa tremur:
   -- Iubito? Unde stai?
   -- La pod stanga, drept inainte, la intersecție stanga....
   -- Hai lasa ca nu pricep, vino inaintea mea!
   M-am dus inaintea lui, nu stiam unde o sa il gasesc si nici cu ce masina vine dar eram decisă sa il caut, ma asteptam sa fie o masina destul de banală dar era o masina mica in doua usi foarte eleganta si nici nu am băgat de seama, deschide el usa și zice:
   -- Unde te grabesti frumoaso?
   -- Hei Adrien!
   -- Hai urca!
   -- Umm, unde?
   -- Ei haide, doar nu or sa apara politisti acum, urca aici in fata, in bratele mele!
   Toata lumea care ma vedea se uita ciudat, iar eu deja ma asteptam ca toti sa ma întrebe a doua zi "cine era cu masina aia?".
   Ajunsi acasa l-am prezentat mamei:
   -- Mama el este iubitul meu Adrien, si varul lui(nu i-am retinut numele), ea este mama.
   -- Sarumana! Ma bucur sa va cunosc!
   -- Sa trăiesti mai băiat! Bine ai venit!
   -- Aveti ceva de mâncare?
   -- Fomistule! Îl inghiontesc eu cand mama a pus platoul cu plăcinte pe masa.
   -- Doamna mama soacra mai venim, faceti niste plăcinte exceptionale. Zice el plin de umor dupa ce a gustat plăcintele.
   -- Mai veniti mama! Va asteptam oricand!
   -- Sarumana, eu sunt Adrien iubitul lui Angel! Zice el cand a iesit Lavinia din casa.
   -- Lavinia, sora ei! Bine ati venit!
   -- Credeam ca esti doar tu cu Julia. Zice el uitându-se la mine.
   -- Nu ti-am zis ca niciodata nu a venit vorba dar noi suntem 5, 4 fete si un băiat.
   Dupa discutia asta noi ne-am vazut de ale noastre, el mereu glumea, ma săruta, ma tinut doar pe brate, asa e el, nu are stare, e mereu pus pe sotii desi nu stiu daca era momentul potrivit.
   Cand a plecat si-a luat frumos la revedere de la mama, de la Lavinia, si de la Julia cand aceasta a refuzat sa vina cu noi iar eu i-am spus:
   -- Eu ma duc sa ma aranjez un pic, duceți-va intoarceti masina si așteptați-ma la pod, vin imediat.
   -- Da nu stai o suta de ani ca acu stiu unde stai, vin si te iau in cârca indiferent de cum esti îmbrăcată!
   -- Bine. Mintisem, eram 100% deja aranjată dar asteptam verdictul care nu a întârziat sa apara.
   -- Sa nu te mai prind cu asta ca iti tai picioarele, nu vezi ce moaca de golan are! Zice mama.
   -- Mi-e mi-a placut totusi ca e politicos. A adaugat Lavinia.
   -- Bine! Eu am plecat!
   Stiu mama e o ciudata, parea sa-l placa si cine nu o cunoaște putea sa jure ca asa e dar asa e mama o femeie foarte diplomata, nu da foarte multe de inteles cu toate ca ea deja are o parere dar ma bucur ca e asa si totusi nu ma face de ras in fata musafirilor.
   Am plecat cu Adrien si ne-am vazut cu Melissa, Simona si Ella dar cum niciuna nu a vrut sa vina cu noi am renuntat si eu, aia fiind o zi minunata care nu avea sa se mai repete prea curand.