Demonică dar cu suflet bun

Liceul

2009-2013 Totul a inceput oarecum după ce am intrat la liceu...înafara unor mici chiuluri și sa zic asa mica violență din copilărie eu am fost un copil model. Învățam bine la școală, mâncăm tot bine asta doar daca nu era si carne in meniu sau branza, ouă chestii de genu(sunt vegetariana), imi faceam curat in camera (asta era tot ce faceam). Da asa in mare parte am fost un copil bun pana pe la vreo 16 ani cand am început liceul. Înscrisă la mate-info in prima banca, in prima zi mama si cu diriginta imi informează colegii "ea e mica si sa aveti grija cu ea" zău mama de parca ei nu observasera, ce sa fac asa e mama mereu se baga. Și sa fie totul si mai frumos mama a pus-o si pe sor-mea Julia "sa stai cu ea, sa te mai duci la ea in clasa, macar pana se adaptează" de parca as fi fost vreo paralitica si din cauza ca Julia e foarte populară in liceu toata lumea o oprea sa o întrebe "e surioara ta?" si apoi venea si un compliment din ala siropos si enervant gen "ce dulcica, ce scumpica, e adorabilă sau doamne ce ochi frumosi are". Pe bune oricât as iubi eu complimentele ma saturasem sa ma opresc de zeci de ori pe zi sa aud aceleasi chestii pe strada sau pe holul liceului si să-mi bag ceva sor-mea chiar era cunoscuta.
  Încet m-am acomodat, stăteam cu ea și nepoata noastra Miriam in apartamentul surorii(cea mai mare), începuse să-mi placa orasul desi eram inca timidă si nu suportam gașca in care eram mai mult obligată sa stau, na trebuia sa stau cu sor-mea si daca nu ieșeam cu ei veneau ei deci era același rahat și plus ca ma enerva rau iubitul lui Miriam. Dar ma acomodasem, nu aveam de ales dar intr-o seară nu mai stiu de ce m-am certat cu astea doua si efectiv am iesit din casa si am batut străzile prin ploaie aproape toata noaptea, bineînțeles cu telefonul inchis și astea ma căutau rau! A fost prima data cand m-am gandit sa ma sinucid.