VIII.

391 38 2
                                    

-Rose , stai ! 

Nu vroiam sa ii raspund pentru ca mi-ar fii vazut lacrimile care au inceput sa imi curga ( cateodata ma intreb de ce sunt asa plangacioasa ? ). Mi-era jena sa mai dau ochii cu el asa ca am inceput sa alerg .

PERSEPCTIVA LUI TAO

Credeam ca nu o sa o gasesc pe Rose azi , dar am dat accidental de ea . Era atat de bucuroasa .

-Hey esti bine ? o intreb 

-Tao !!! striga ea si ma ia in brate . Nu stiam de ce se bucura asa , dar ma simteam fericit sa o vad pe ea si ma gandeam la ce a zis Kris .

-Ce s-a intamplat ?

-Mutumesc !

-Pentru ce ? o intreb nedumerit.

-Pentru asta ! si imi arata un trandafir alb . A fost dragut din partea ta sa mi-l lasi la birou si eu care eram suparata ca ai plecat fara sa ma astepti .

-Stai despre ce vorbesti ?

-Adica nu tu ai pus trandafirul ?

-Nu ! 

Ma uitam la ea parea dezamagita de raspunsul meu . Oare chiar are sentimente pentru mine ?

-Imi pare rau ca te-am deranjat ! ii zic in timp ce ma indepartez de langa el .

-Nu are de ce sa iti para rau , Rose !

-Ba da ... acum o sa plec ne intalnim Luni cand o sa va arat schitele pentru tinute sa imi spuneti daca va plac . Eu acum o sa plec .

-Rose , stai !

Incercam sa  o opresc , dar ea nu ma asculta . Aveam un sentiment de deja vu . Dar de data asta nu am sa o las sa plece asa ca am inceput sa alerg dupa ea . Eram mai rapid decat ea asa ca am prins-o repede . O tineam de umeri iar ea isi pleca privirea .

-Rose ! De ce fugi ? 

Nu imi raspundea . Deja se intunecase ,si incepu sa bata vantul simteam cum Rose incepu sa tremure de frig . Imi dau jos jacheta si o pun pe ea . In timp ce o aranjam pe ea simt cum pielea imi e atinsa de ceva umed . Imi ridic privirea spre cer sa vad daca ploua ,insa nimic doar nori . Si ma intrebam cum a ajuns pe mana mea . Rose nu zicea nimic . 

-Rose ! Ce e cu tine ? De ce nu vrei sa vorbesti cu mine ?

-....lasa-ma sa plec ...imi zise cu glas aproape stins .

-Rose ! Tu cumva plangi ? 

-Nu...

-Rose ? 

Iar tacea.. Rose era mai scunda decat mine asa  ca m-am aplecat la nivelul ei . Lumina de pe strada era destul de slaba , dar tot i-am putut vedea ochii inlacrimati . Ma durea sa o vad asa . De ce plange oare ?

-Rose ! Linistestete ! ii zic in timp ce o imbratisam . Sunt aici ...langa tine ! Spune-mi ce s-a intamplat ?

-Tao vreau sa ajung acasa , imi dai drumul ?

-Nu ! Hai te voi duce eu . 

-Dar e tarziu ...

-Si preferi sa mergi singura ? Vrei sa fii ranita iar ?

-Nu mie teama sa merg singura , dute ca te asteapta prietenii tai ...

-Poate tie nu tie teama , dar mie imi e teama !

-De ce ? De ce ti-ar pasa de mine ? Dupa ce s-a  intamplat la Paris tie tot iti pasa ? Incepe sa tipe departandu-se de mine .

-Rose ...

Unexpected (partea I ) -In curs de editare Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum