Unexpected (partea I ) -In curs de editare

V.

     Mergeam incet inca aveam speranta ca ea va veni sa ma stranga in brate si sa imi spuna ca ma iubeste si ca asta a fost o gluma exact cum se intampla in filme , dar din pacate asta e realitatea cruda si neiertatoare iar un visator ca mine nu poate accepta usor adevarul . In viata reala doua persoane nu se indragostesc la prima vedere ca in orice filme iar iubirea nu dureaza vesnic . Stiam ca sunt un prost ca ma gandesc ca iubirea adevarata exista si cred asta , dar nu am gasit persoana care sa merite iubirea mea desi inima mea imi joaca feste . M-am hotarat sa imi urmez visul si sa las iubirea sa vina la mine fara sa o caut eu . Imi intorc privirea sa vad daca Rose a plecat dar Rose era inca acolo statea cu spatele la mine si nu se misca de loc . Ma intreb ce patise ? Am vrut sa ma duc la ea , dar  nu indrazneam sa ma apropii mai mult eram la cativa pasi in spatele ei si o puteam auzi cum plange . Imi fac curaj si ma duc mai aproape ...ii pun mana pe umar si raman surprins cum Rose se intoarce la mine lundu-ma in brate .

-Imi pare rau ! 

-Linistestete Rose nu mai plange !

-Imi pare rau ...tu meriti ceva mai bun decat mine ....

-Dar Rose ... nu apuc sa termin fraza ca Rose se indeparta fugind de mine . chiar nu stiam de ce se comporta asa . Intrebarile mele vor ramane fara raspuns . Imi iau telefonul si imi rezerv un bilet de avion catre China aveam de gand sa ma intorc acasa . 

PERPECTIVA LUI ROSE 

     Chiar imi parea rau ca nu pot sa ii impartasesc sentimentele lui Tao , dar din cauza acelui nemernic care m-a parasit mie frica sa mai iubesc ca sa nu fiu din nou ranita .Tao... chiar daca m-am indragostit de el mie frica sa recunosc asta , mie frica ca ar putea fii ca si Kris fostul meu iubit .

Dupa o noapte nedormita in care framantarile sufletesti nu mi-au dat pace am reusit sa ma trezesec si sa merg la atelier .

-Draga ce ai patit ? ma intreaba ingrijorat J.P 

Adevarul e ca arat ingozitor cu niste cearcane pe fata cum nu am avut nici macar dupa moartea parintilor mei , i-am raspuns lui J.P ca sunt bine incercand sa afisez un zambet fals .Dar nu eram deloc bine , din pacate .

-Draga nu esti deloc bine uitate la tine in ce fel arati se vede ca suferi !

-Dar nu am pentru ce sa sufar ! ii zic eu cu acelasi zambet fals.

-Draga  doar stii ca eu te cunosc mai bine ca oricine !

Stiam asta si mai stiam ca pana la urma J.P isi va da seama si chiar daca nu s-ar fii prins eu nu eram in stare sa imi opresc lacrimile care m-au  tradat si in momentul asta . M-am dus si l-am luat in brate pe J.P .

-Gata draga mea nu plange ! ... Uita-l pe acel nemernic care ti-a frant inima .

-De data asta cred ca eu sunt vinovata ca nu i-am acordat nici o sansa !

-De ce ?

-Mie frica sa nu sufar !

-Si atunci de ce suferi acum ? Nu crezi ca ar fii fost mai bine sa ii spui ce simti ?

-Nu stiu ce sa fac !

-Dute repede si spunei ce simti ca sa putei fii fericiti amandoi !

-Ma duc ! multumesc pentru sfat si pentru ca imi esti mereu alaturi ! 

Am plecat grabita spre apartamentul lui Tao , dar din pacate nu il gasesc decat pe Junhong.

-Rose ce surpriza ! Hai intra tocmai ce a sosit si fratele tau !

-SeungHo e aici ?

-Da !

Am intrat inauntru unde era si SeungHo cu HaeRi ,dar nici urma de Tao .