Au trecut aproape 3 luni de cand m-am intors. Acesta a fost reperul meu inca de cand am coborat din avion. In tot acest timp, desi au ascuns-o cat de mult au putut, parintii asteptau vesti. Era de la sine inteles ca nu vor primi nicio veste, pana la urma fusesem exmatriculata. Nici macar nu stiau ce fel de vesti vor. Nu erau siguri ca vor sa plec iar de acasa. Cu toate acestea, mici indicii m-au facut sa cred ca vor sa intru din nou in acea scoala. In primul rand, aduceau mereu aminte de zilele mele petrecute acolo, ma intrebau daca imi este dor de prietenii de acolo. In al doilea rand, mi-au spus ca le-ar placea sa ma intorc. Nu pentru ca nu ma iubeau sau voiau sa scape de mine, ci pentru ca ei cred ca acolo am mai multe optiuni "pe domeniul meu de actiune". Nu stiu la ce s-au referit. Cand mi-au spus asta, am dat din cap si am mers sa mananc ceva.
Oricum, intr-o seara, telefonul fix a sunat. Mama a raspuns si un zambet a aparut aproape instant pe fata ei cand a auzit vocea de la celalalt capat. Dupa vreo ora, mama a inchis. M-a chemat si mi-a spus cu cine vorbise. Era foarte fericita. Pe de alta parte, eu eram ingrozita. Mama mi-a spus numele persoanei cu care a vorbit. Nu il recunosteam. Pentru un moment am privit-o confuza. Dupa, am avut un flashback si toate amintirile din ultimele luni mi-au revenit.
Era domnul Dunbell.
CITEȘTI
Clatite Cu Ciocolata
HumorO poveste clişeica, drăguță. O poveste uşor de citit, liniştitoare. Anna Mitchell este o adolescenta suedeza care se muta la o scoala din Statele Unite. Viata acolo o aduce in fata marilor provocari ale adolescentei. Aceasta este o poveste spusa cu...
