Clatite Cu Ciocolata

19. Ramai calma

Totul merge perfect, ce sa zic. Partea buna? Macar nu mai am cosul ala pe frunte. Acum sunt la aeroport. Imi iau ramas bun de la tot grupul. Nici nu imi pasa ce cred ei despre ce s-a intamplat. Este si Chris aici. Ne-am cam certat, il ignor. Incearca sa imi explice ca trebuie sa spun adevarul asa ca, in incercarea de a ramane calma si a veni cu un raspuns inteligent, i-am tras o palma. Nu regret.
-Ne vom mai vedea, poate, le spun fetelor, care chiar imi sunt prietene.
-Nu vorbi asa, Anna! Sigur ne vom vedea, spune Christa cu o voce pierduta, trista.
Fac o pauza in care imi pun gandurile in ordine. Pana acum nu stiam ce sa fac. Ma gandeam sa o las balta si sa imi continui viata in Suedia. Acum, privindu-le, o scanteie se aprinde in mine. Trebuie sa vin inapoi, sa arat tuturor ca nu eu i-am facut asta Alissei.
-Vreau sa va rog ceva, soptesc spre Christa si Jess.
Ele sunt curioase. Cand deschid gura, aud o voce care ma striga. E Mark, trebuie sa plec acum.
-Demonstrati ca nu eu am fost de vina. Ele ma privesc cu speranta in ochi. Poate asta e ultima data cand le vad. Ma intorc si plec.
Tot zborul am incercat sa ma calmez. Probabil parinii mei stiu ce s-a intamplat. Oare ei cred varianta domnului Dunbell? Oare vor crede ce spun eu? Ma macina, totusi, un gand. Desi ma aflu intr-o situatie de rahat, nu pot sa nu o compatimesc pe Alissa. A fost batuta. Cine ar fi putut sa faca asta? De fapt, luand in considerare abilitatile ei de a enerva oamenii, cred ca multi s-au gandit la asta pana acum. Gandurile imi sunt intrerupte de o voce care imi trimite un fior in tot corpul. In 20 de minute aterizam.
Avionul coboara usor spre pista. Incerc sa ma linistesc si merg sa imi iau bagajul. Cand ajung in zona de iesire, raman incremenita cand vad fetele cunoscute ale parintilor mei. Incepe distractia!
Alearga spre mine dar eu nu ma pot misca. Doar simt cum mi se umezesc ochii. Ma iau in brate si ma saruta pe obraji. Par foarte bucurosi ca m-am intors. Eu continui sa plang.
-Nu eu am fost! Nu eu am facut asta! Spun printre lacrimi. Credeti-ma!
Ai mei inca ma tin in brate, incercand sa ma linisteasca. Ce chestie, toata lumea se holbeaza.
-Stim, Anna! Stim ca nu esti in stare de asa ceva.
Replica asta m-a linistit. Le voi povesti tot, dar absolut tot. In detaliu. Au dreptul sa stie de relatia mea cu Alissa si de tot ce s-a intamplat in ultimele luni.
Acum, ca ii privesc zambindu-mi din nou, realizez cateva lucruri. Mi-a fost dor de ei si, oricat de mult as vrea sa ma intorc, nu m-ar deranja sa raman aici, cu ei.