Elizabeth POV
Ne plimbam liniștite prin parc, cand deodată il vad pe misteriosul Dominik. Trece pe langa noi, cand observ ceva ciudat la el. Avea ochii rosii, si era foarte atent la ceva anume. Nu stiu ce se întâmplă dar am impresia ca e si el vampir.
Ne decidem sa stam pe o bancă mai retrasă, de sub un stejar mare si bătrân. Simt cum vântul trece pe langa corpul meu, pe cand stejarul ne proteja de razele soarelui. Vad ca Jen isi scoate căștile, coboară de pe banca si se întinde pe iarbă. Presimt că vom sta mult si bine aici, dar nu pot sa spun ca imi displace acest lucru, ba din potriva, imi scot si eu căștile blocul de desen cu creionul, si ma întind langa Jen. Stau si privesc dansul frunzelor din stejar pe ritmul vântului. Mă ridic in șezut si incep sa desenez. De data aceasta am ales sa fac un desen mai realist, ceva ciudat avand in vedere ca prefer desenele nonfigurative. Încep să trasez ușor niște linii subțiri. Cu timpul desenul incepe sa prinda contur. Pe coala de hartie inițial albă, apare un copac mare si bogat. Sub el se poate observa o mica bancuta luminată de razele lunii.
După ce imi termin desenul, observ ca Jen e cu totul absorbită de ritmul muzicii care ieșea din căștile ei. In jurul nostru era o liniște de mormânt care parca ma îndemna să ma uit in jur. Nu era o liniște care sa ma relaxeze, ba chiar ma încorda. Simțeam o prezență necunoscută in preajma noastră. Mă ridic încet, si merg spre tufișuri. Nici nu apuc sa fac vreo mișcare in plus, ca ceva sau cineva a plecat din tufișuri cu o viteza inimaginabilă pentru orice ființă umană, sau animal. După aceasta întâmplare, o iau pe Jen, si o târăsc dupa mine până ce iesim din parc. Este vizibil confuză, dar și-a dat seama, probabil după figura fetei mele, ca abia acasa ii voi putea explica.
......................
In sfarsit am ajuns pe stradă unde se afla si casa in care locuiesc. Răsuflu ușurată cand închid ușa în urma mea. Tot drumul m-am simțit in pericol. Nu stiu de ce. Poate doar mi s-a părut dar am simțit cum ceva sau cineva ne urmărea. Acum ca am ajuns, totul e bine.
- Deci de ce am plecat din parc? Ce ai văzut? Incepe Jennifer sa ma ia la interogatoriu
- Nu stiu sigur. Am simțit că ne urmareste cineva
- Ok..E ciudat. Eu nu am vazut si auzit nimic, dar ma miră faptul ca tu te-ai speriat. Si acum ce ai vrea sa facem? Am impresia ca azi nu vom mai ieși din casă.
- Păi am putea sa ne uitam la un film si sa comandam pizza
- Ok
Acum stam si ne uitam la filmul "Masacrul de la moara de vant". E super. La unele secvențe avem tendința de a ne pune pernele pe față dar rezistăm. După ce se termina filmul începem să râdem ca ,două proaste, de reactiile noastre de pe parcursul filmului. Ne-am indopat bine si cu pizza si cu înghețată, iar acum mergem la mine in cameră si începem să povestim.
......................
E deja ora patru si noi nu ne-am culcat încă. Nu cred ca maine, pardon azi, vom merge la școală. Eu una ma tot gandesc la ce s-a întâmplat azi.
CITEȘTI
Tărâmul de dincolo
Vampire"Zâmbetul tău e soarele din fiecare dimineață, ochii tăi sunt razele de lumină, vocea ta este cântecul păsărelelor care completează răsăritul soarelui, iar inima ta pulsează in armonie cu inima mea" Destinul nu este cel pe care ți-l aleg alții, dest...
