Tărâmul de dincolo

Capitolul 48

   Elizabeth POV
  Trag aer în piept înainte de alegere. Simt pentru prima data frica, un sentiment relativ necunoscut mie dar acum mi-e frica, dar nu de moarte sau durere. Mi-e frica ca as putea face cea mai mare greșeală din viata mea. Deschid ochii, prind cu putere arma ascuțită de argint și o înfing in inima lui Dominik. Ochii lui se făcuseră negrii complet iar gura i se umpluse de sânge. Într-un final a căzut în prăpastie. În momentul in care nu i-am mai văzut trupul am început sa plâng necontrolat. Nu mai vedeam nimic in jurul meu. Mi-am dat seama doar ca prietenii lui Dominik au mers după el iar eu am rămas alături de prietenii mei. Nu mai suportam tăcerea mortala care s-a așternut în jurul nostru. Am început sa alerg pana la castel de unde mi-am luat bagajul de urgență. L-am luat și am urcat în mașina mea neagra. Am pornit motorul și am plecat spre tărâmul oamenilor în orașul în care am locuit înainte. Ajung acolo dar nu plec în acea casă, ci plec în apartamentul pe care l-am primit de la tata înainte sa ne mutăm. Nimeni altcineva nu știe de acel loc, sper cel puțin ca nimeni nu știe. Parchez mașina în fata clădirii și iau liftul pana la etajul 7. Apartamentul e chiar la capătul holului pe dreapta. Descui ușa și întru încet. Totul pare în regula. Iau foliile care acopereau mobila și încep sa ma acomodez. Degeaba. Întru în dormitor, încui ușa camerei și ma arunc în pat. Încep sa plâng și sa realizez ce am făcut. Atâtea întrebări se aruncau asupra mea iar eu nu știam ce sa răspund. Oare Dominik chiar era bun? Oare Dominik chiar a vrut sa ne împacăm? Oare mi-am ucis adevărata iubire sau adevăratul dușman?
     Lăsând toate astea deoparte adorm. Am venit aici pentru un refugiu și pentru a putea plânge în liniște. Știu ca prietenii mei sunt îngrijorați dar poate ca ma voi întoarce când ma voi simți mai bine.