Capitolul 37

14 6 0
                                    

   Dominik POV
Ma trezesc cu o durere groaznică de cap. Deschid usor ochii si o vad pe micuța mea care plângea la mine pe piept. Nici nu vreau sa imi imaginez ce a fost in capul ei, dar important e ca m-am intors la ea. Văzând ca nu a observat ca m-am trezit, m-am hotărât si ii arat eu.
- De ce plângi? Spun si ea isi ridica sfios capul lăsându-ma sa ii vad chipul. Avea ochii umflați si roșii. Arăta oribil. Cand m-a văzut s-a aruncat aspra mea si m-a sărutat.
- Ce s-a întâmplat? De ce ai dispărut așa?
- E o poveste cam lungă dar meriți sa știi. In ziua nunții, dupa ce ai fugit am plecat sa te caut dar când colo am dat de niste foști parteneri de-ai tatei care vroiau să-l răzbune așa că m-au răpit si in acea lună in care am lipsit, am fost ținut la ei si bătut, pana cand a venit Jenny si m-a salvat.
- Vai de mine, imi pare atat de rău.
- De ce?
- Deoarece eu credeam ca m-ai părăsit si te consideram o persoana groaznică, si plângeam in loc sa te caut. Sunt o persoana oribilă.
- Ba nu, nu esti. Esti cea mai minunata persoana pe care am cunoscut-o. Te iubesc si nu te-aș părăsi niciodată.
Spun si o sărut. După ce o mai liniștesc, a venit si o asistenta care i-a cerut lui Liz sa plece deoarece, cică aveam nevoie de odihnă. Aceasta s-a supus si a plecat. Am rămas din nou singur, si de data aceasta într-o cameră de spital. Nu arăta rău, dar tot nu imi plăcea. Decid sa o ascult pe asistenta si închid ochii, lăsându-mă dus într-un somn bine meritat.

     Elizabeth POV
Am plecat de la spital si am venit acasă. Restul serii am stat cu Jenny si i-am multumit pentru ceea ce a făcut. Eu simțeam că partea lipsa din mine, s-a refăcut, insa obiseala ma invada acum așa că am mers in dormitor. Mi-am luat niste pijamale extrem de pufoase si m-am aruncat in patul comod. Pleoapele mi-au căzut grele, iar toate grijile au dispărut.

Tărâmul de dincoloUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum