Elizabeth POV
E dimineață, din nou. Urăsc acest moment al zilei, dar imi amintesc ca eram de alta parere atunci cand ma trezeam in bratele lui Dominik. O parte din mine lipsește, iar viața mea e inutilă fara acea parte. Jenny a dispărut si ea. Cred ca s-a săturat sa vada ca nu ii ascult sfaturile si ca nu imi revin. Ma pun să-mi mănânc micul dejun, iar mai apoi sa ma uit la filme lacrimogene.
Fără să îmi dau seama, timpul trecu si se făcu seară. Eram singură, iar starea mea depresivă a evoluat. Nu ma mai suportam așa că am luat un ţăpuș de argint, m-am urcat in masina si am plecat spre Tărâmul oamenilor. In scurt timp am ajuns in parcul in care l-am văzut pe Dominik. M-am întins pe jos si am început sa plâng, amintindu-mi de toate amintirile frumoase si triste. Într-un final mi-am sters lacrimile cu mâneca si m-am pregatit sa îmi înfig arma in inimă, dar un țipăt m-a oprit.
- Stai! Nu fa asta! L-am găsit.
- Nu, el nu ma vrea. Lasă-l in pace.
- E altceva. El e la spital, si nu te-a părăsit
- Poftim?
- Lasă arma si hai cu mine.
Arunc arma din mână si fug spre Jenny care ma îmbrățișează.
Ajungem la spital si ma conduce in salonul in care era el. Dormea, dar simțeam că trăiește. O lacrimă mi s-a prelins pe obraz si am intrat in salon. Jen a inchis ușa si m-a lăsat singură cu el. Ma asez pe scaunul de langa pat si ii iau mâna în mâinile mele mici si reci. Ma uit la el si observ vanataile de le față. Îmi las capul pe pieptul lui si incep sa plâng.
CITEȘTI
Tărâmul de dincolo
Vampiros"Zâmbetul tău e soarele din fiecare dimineață, ochii tăi sunt razele de lumină, vocea ta este cântecul păsărelelor care completează răsăritul soarelui, iar inima ta pulsează in armonie cu inima mea" Destinul nu este cel pe care ți-l aleg alții, dest...
