Tărâmul de dincolo

Capitolul 4

      Elizabeth POV
   A trecut deja o săptămână de la incidentul din parc. Pana acum nu s-a mai întâmplat nimic, deci poate mi-am imaginat totul, asa cum a spus si Jennifer. Pe Dominik nu l-am mai văzut asa ca acum totul este exact ca înainte. Tata a ajuns ieri acasă si mi-a spun ca azi are sa imi zică ceva foarte important. Nu imi prea bat capul cu chestia asta, deoarece voi afla abia la cină.

Acum e dimineața. Stau in pat si ma gândesc la viața mea. Poate va întrebati unde e mama mea. Păi ea a fost ucisă de vampirii Omega, cand eu aveam 6 ani. Acesti vampiri ne vânează de când lumea, noi fiind mult mai puternici si mai multi. Ei bine, eu nu am sute de ani. Eu am chiar 17 ani, in schimb tata are 974. Mă tot gandesc la faptul că eu voi conduce tărâmul de dincolo, ceea ce nu prea vreau pentru ca odata cu primirea tronului, eu practic nu voi mai avea o viață a mea, in care sa fiu la libera alegere. Sau mai rău, voi fii într-un conflict continuu cu vampirii din cealalta tabără. Numai gândul la propriul viitor imi face inima sa pulseze cu o putere inimaginabilă. Lăsând aceste gânduri deoparte, totusi sunt vampir si nu am mai fost demult la vânat. De obicei vânăm in Tărâmul de dincolo, dar mai sunt si situații critice in care vânăm in anumite păduri de la marginile orașelor. Simt cum sângele incepe sa alunece din ce in ce mai repede prin vene, pupilele mi se măresc, ochii devin roșii iar coltii incep sa apară. Nu e o înfățișare atat de monstruoasă. Eu una consider că arat mai bine așa, cu înfățișarea mea naturală. Acasa in Tărâmul de dincolo nu trebuie sa ma ascund, iar acesta este unul dintre putinele lucruri care imi plac. Am si acolo prieteni, si avem si activități distractive, cum ar fii cursele, care in lumea asta sunt ilegale. E un loc destul de drăguț, cu multe păduri de explorat. Gândurile imi sunt întrerupte de o vibratie enervantă venită de la telefon. Vad ca ma suna Jen asa ca ii raspund. Poate daca era altcineva nu răspundeam, avand in vedere ca nu prea am chef de oameni.
Conversatie telefonică
"Hey. Ce faci?" Spune Jen destul de fericită, asa cum e aproape mereu de fapt.
"Salut. Bine fac, tu ce faci?" Zic eu destul de plictisită
"Bine. Stii ma gândeam, ai vrea sa vi cu mine la mall? Te rog." Incepe sa ma roage cu o voce de copilaș
"Offf bine. Oricum nu aveam ce face" spun si parca imi imaginez cum sare in sus de fericire. De obicei refuz sa merg la mall, nu ca nu mi-ar plăcea dar nu cu ea. Ea are obiceiul de a sta si a privi o haină timp de jumate de oră apoi o lasa si trece la alta. Si tot asa cu majoritatea hainelor din aproape toate magazinele deci... da.
"Bun. Vin la tine in 30 de minute" se pare ca vom merge cu masina ei
"Ok pa"
"Bye"
Conversatie telefonică încheiată

Mă ridic într-un final din pat si incep sa ma pregătesc. In primul rand imi ascund trăsăturile de vampir si imi pun lentilele. Mă îmbrac cu o pereche de blugi putin rupti, un tricou alb care nu trecea de buric si nelipsita geacă de piele. Mă încalţ cu o pereche de botine negre cu putina platformă, iar parul il prind într-un coc lejer. Ies din cameră si merg spre biroul tatălui meu.
- Tati, vezi ca eu merg la mall cu Jennifer, ok?
- Sigur prințesa mea. Nu uita ca la șapte avem rezervare la restaurant.
- Nu uit. Numai bine merg si imi cumpăr o rochie pentru diseară.
- Bine dragă. Să ai grijă cu puterile ca acum se dezvolta complet, iar tu cum ai puteri foarte mari va fi putin mai greu sa le controlezi.
- Da am observat. Am plecat ca a ajuns Jen. Pa tati.
- Pa.
Aud claxonul masinii lui Jen deci a ajuns. Ies hotărâtă din casă si ma îndrept spre mașină.
.........................

Suntem in mall de vreo trei ore. Eu mi-am comparat o rochie si pantofi pentru diseară, iar Jen și-a luat... , nici nu stiu ce și-a luat. Are vreo patru plase pline de haine. Acum fiindu-ne foame, hotărâm sa mergem la KFC.

Ajungem acolo si comandam fiecare ce vrea sa mănânce. După ce am mâncat am pornit spre o terasă unde am băut cate un cappucino si am mâncat cate o înghețată. Mai stăm putin si povestim tot felul de prostii apoi ne îndreptăm spre casă, deoarece eu trebuia sa ma pregătesc pentru cina in care tata va trebui sa imi dea nu stiu ce veste.

Ajung acasă si ma îndrept spre camera mea. De acolo intru in baie si imi fac un dus fierbinte. Ies din baie cu un prosop înfășurat in jurul meu. Încep să mă îmbrac in rochia pe care am cumpărat-o. E o rochie roșie, asa cum ii place tatei,destul de decentă, mulată de corp si lunga pana deasupra genunchilor. Părul il ondulez putin si il las pe spate, iar in picioare imi iau o pereche de pantofi roșii cu toc. Mă si machiez puțin, dar nu foarte evident. După ce consider că sunt gata,  îl anunt pe tata ca putem pleca.

Ajungem la un restaurant foarte luxos unde niste chelneri ne întâmpină si ne arata la ce masa sa ne așezăm. Ne punem pe scaune cand vad ca tata incepe sa deschidă gura, încercând să isi aleaga cuvintele.
- Elizabeth, dupa cum ți-am spus, am sa iti dau o veste foarte importantă. Peste doua zile...........