Elizabeth POV
Cand ma uit mai bine la cel ce m-a adus aici, văd ca este Dominik. O grămadă de intrebari imi invadau mintea dar cand sa spun ceva, văd ca mi-o ia el înainte.
- Te rog nu ma judeca dupa ceea ce spun altii ca sunt. Poate ca nu sunt perfect dar eu nu sunt ca ei. De cand te-am văzut prima oare mi s-a părut ceva special la tine, iar pe mine, titlul pe care il ai nu ma poate impiedica sa te iubesc. Spune el cu o voce plină de emoții iar apoi văd cum se apropie exagerat de mult de mine, iar buzele lui se zdrobesc de ale mele. Nu stiu de ce dar eu ii raspund la sărut. După ce ne desprindem văd ca ochii lui s-au facut mov, ceea ce cred ca s-a întâmplat si cu ai mei. Dominik se uita la mine iar eu la el. Cred ca s-a format un fel de conexiune ciudată intre noi, avand in vedere si culoarea ochiilor. Nici nu realizez cand acesta dispare de langa mine, asa ca ma trezesc singură. Ii prind din urmă pe tata si Jenny si intrăm pana la urma in camere tronului. Acolo era o femeie si un băiat. Nu ii pot vedea prea bine, din cauza distanței considerabile dintre noi. Ne apropiem mai mult si imi dau seama ca acel băiat e Dominik, apoi văd cum fostul rege incepe sa vorbeasca.
- Acesta este fiul meu, Dominik, regele vampirilor Omega. De acum voi vă veti urî si razboi așa cum am facut si noi si strămoșii noștri.
Simt ca si cum o grămadă de săgeți mi-ar străpunge corpul. Aceasta nu e o durere corporală, ci una sufletească. Lacrimile incep sa imi atingă obrajii, iar eu nestiind ce sa fac o iau la fugă.
Ajung într-o pădure. Mă mai plimb pe aici pana cand dau de o poieniţă frumoasă. Mă întind pe iarbă si incep sa plâng si mai tare. Dar stai. De ce plâng avand in vedere ca nici macar nu il cunosc. Cred ca e din cauza faptului ca ochii ni s-au facut mov, apoi imi dau seama ca înnebunesc realizând ca vorbesc singură. Afara e deja noapte iar eu ma uit liniștită la stele, cand aud cum ceva sau cineva se apropia de mine. Nu reacționez nicicum deoarece in acest moment chiar nu imi pasa ce se întâmplă cu mine. Imi întorc privirea si văd doua siluete in noapte. Se apropie si imi dau seama ca sunt Jenny si Dominik.
- Dominik mi-a povestit tot, dar totusi de ce ai fugit asa? Mi-am facut o grămadă de griji. Spune Jen si ma îmbrățișează.
- Imi pare nespus de rau ca sunt fiul lui. Eu chiar nu am vrut sa fiu rege. Tata ma foloseste doar. Zice Dominik către mine, iar eu schițez un mic zâmbet.
- Nu e vina ta, acum hai acasă. Spun si ma ridic de pe iarbă. Dominik a plecat spre palatul lui, iar noi la al nostru. Noroc ca tata nu era acasa. Mai sat cu Jenny si ii povestesc totul in lux de amanunte.
- Vai de mine, dar ce poveste frumoasă, si abea acum incepe. Si ce crezi ca va spune tatăl tău?
-Nu stiu. Voi vorbi cu Dominik sa facem cumva sa fie pace, desi nu cred ca tații noștri ar fi de acord. Spun iar apoi oftez.
- Lasă că va descurcati voi. Acum hai la culcare, ca ai avut o zi grea.
- Bine.. Spun si plecam fiecare spre camere. Mă îmbrac in pijamale si ma pun in pat. Mă tot gândesc la viitor, dar renunț cand imi dau seama cat imi este de somn, asa ca ma culc.
CITEȘTI
Tărâmul de dincolo
Vampirgeschichten"Zâmbetul tău e soarele din fiecare dimineață, ochii tăi sunt razele de lumină, vocea ta este cântecul păsărelelor care completează răsăritul soarelui, iar inima ta pulsează in armonie cu inima mea" Destinul nu este cel pe care ți-l aleg alții, dest...
