Elizabeth POV
Închid încet ochii si simt cum doua brațe se incolacesc in jurul meu si ma ridică. Nu mai stiu ce se întâmpla in jurul meu, dar cred ca am fost pusa într-o mașină.
............................
Încep să simt din nou conexiunea cu pământul dar nu imi pot deschide ochii. Simt cum mana mea era tinuta de alte doua mâini. Aud o voce foarte cunoscuta care ma striga.
Dominik POV
Mâinile mele prind una dintre mâinile ei firave. Nu pot sa cred ca e doar vina mea. Din vina mea, scumpa mea Liz e la un pas de moarte, iar tatăl ei a murit deja. Ma simt atat de vinovat. Simt cum o lacrimă mi se prelinge pe obraz. Nu am mai plâns demult. Fata asta mi-a dat lumea peste cap.
- Liz, micuţo. Imi pare atât de rau. E doar vina mea. Nu trebuie sa ma ierți daca nu vrei. Esti prima persoana care m-a facut sa ma simt asa. Cand te vad simt un nod in gât, si mii de fluturi in stomac, care imi împiedică gândurile. Cand vine vorba de tine, inima e singura care gândește. Spun cu o voce tremurânda, si o lacrimă face contact cu pielea mea, si inca una si inca una.
Elizabeth POV
Cand aud ce spune simt cum incep sa ma topesc. Incerc din răsputeri să îmi deschid ochii si într-un final reușesc. Il văd pe el. Are cearcăne si ochii in lacrimi. Nu l-am mai vazut într-o astfel de stare. Vad ca nu ma observa si incep sa il strâng de mana cu puterea mea de furnică. Cand ma vede, incepe sa plângă de-a dreptul. Încep să îmi amintesc încetul cu încetul, aproape tot.
- Dominik, ce s-a întâmplat? Unde e tata, Jenny?
- Tatăl tau nu a supravietuit. Imi pare extrem de rău.
- Nu e vina ta.
- Ba da, eu te-am băgat în asta.
- Jenny unde e?
- Nu demult a plecat sa se culce. Nu am mai dormit de doua saptamani.
- Cât? Două săptămâni?
- Da, ai stat in comă doua saptamani.
Mai stăm putin de vorbă, apoi îl implor pe Dominik sa meargă acasa sa se odihnească. Spre surprinderea mea reușesc să îl conving si raman singură. Sunt cu totul distrusă. Tatăl meu a murit, mama mea a murit, eu nu mai am pe nimeni. Ma afund in miile de gânduri și într-un final adorm.
Ma trezesc si văd un bilet pe noptiera de langa pat. Il iau si incep sa citesc.
" Dragă Elizabeth,
Poate ca nu stii cine sunt, dar eu stiu prea bine cine esti. Stiu si ca locul tău nu e aici, si in niciun caz pe tron. Dacă vrei sa iti revezi iubiţelul, ai face bine sa ma lasi pe mine acolo unde imi este locul.
Cosmarul tău"
Citesc si simt cum cerul imi cade in cap. Oare Dominik e bine? Sunt atat de îngrijorată. Încep să mă gândesc la acest anonim. Ma mai gandesc putin si imi amintesc de o persoană care m-ar putea ajuta, apoi imi dau seama ca ma aflu sechestrata într-un spital nenorocit. Ma ridic încet din pat si deschid geamul. Ma uit in jos si sar. Aterizez cu ușurință deoarece imi folosesc puterile. Încep să alerg pana ajung in regat.
CITEȘTI
Tărâmul de dincolo
Vampiri"Zâmbetul tău e soarele din fiecare dimineață, ochii tăi sunt razele de lumină, vocea ta este cântecul păsărelelor care completează răsăritul soarelui, iar inima ta pulsează in armonie cu inima mea" Destinul nu este cel pe care ți-l aleg alții, dest...
