Capitolul 40

17 7 0
                                    

    Elisabeth POV
În fata mea stăteau Jennifer și Jason, fapt ce ma făcea sa îmi pun multe semne de întrebare. Dar mai ales, DE CE M-AU MINȚIT? Jenny vrea sa ma îmbrățișeze dar o opresc. Dominik vine spre mine dar cu o putere neștiuta îl opresc fără sa îl ating ca și cum as fii folosit telepatia. Voi afla și despre acest lucru dar întâi aștept răspunsuri de la ei
- Aștept! Spuneți tot ce aveți de spus
- Ascultă-mă și nu te supăra.
- Mai vedem. Vreau sa știu tot
- Vei știi dacă ma lași sa spun
-Spune
  - În primul rand, vampirii pe care i-ai cunoscut azi și cu mine alcătuim un fel de gașca, grup sau haita cum vrei tu sa ii zici. În ultimul timp ne-am confruntat cu o haita străveche de vârcolaci puternici care vor sa pună stăpânire asupra vampirilor. Legenda spune ca tu ești cel mai puternic vampir și îți e destinat sa ne aperi.. De asta te-am adus aici
- Deci tot ce a fost între noi a fost doar ca să ma folosești?
- Nu, nu înțelege greșit
- Iar tu, pe tine te credeam prietena mea. De ce nu mi-ai spus dacă și tu știai.. Spun și încep sa fug. Ajung în pădure iar frigul ma incremeneste. Nu mi-am luat nimic pe mine. În urma mea se aud pași. Sunt sigura ca e Dominik dar cand ma întorc dau de doi ochi verzi necunoscuți. După câteva momente realizez ca e un vârcolac dar nu las frica sa se napusteasca asupra mea. Acesta sare la mine, dar forta necunoscuta pe care o am îl tine în aer. Sar eu la el și îmi înfing colții în gatul lui. Urletul lui a făcut ca ciorile din brazi sa zboare. Fiara cade moarta la pământ. Zăpada de un alb imaculat devine de un rosu aprins iar eu cad în genunchi.

    Îl vad pe Dominik fugind îngrijorat spre mine.
- Esti bine?
- Pai tu ce crezi? Sunt "cel mai puternic vampir". Nu ți se pare ca m-am descurcat bine?
- Ai fost uimitoare. Te rog sa nu crezi ca te-am folosit. Eu chiar nu am vrut sa te bag în asta dar amenințarea era prea mare și întregul Tărâm de dincolo ar fi avut de suferit.
- Bine, va cred. Spun și ii sar în brate. Ma săruta și plecam spre cabana.

  Acolo toată lumea ma îmbrățișează și ma privesc ciudat când îmi vad hainele mânjite cu lichid rosu. Fac un dus iar apoi ne așezăm cu toții pe canapea și începem sa ne cunoaștem mai bine, doar urma sa locuim împreună.

Tărâmul de dincoloUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum