"Zâmbetul tău e soarele din fiecare dimineață, ochii tăi sunt razele de lumină, vocea ta este cântecul păsărelelor care completează răsăritul soarelui, iar inima ta pulsează in armonie cu inima mea"
Destinul nu este cel pe care ți-l aleg alții, dest...
Elizabeth POV Ma trezesc din cumplitul somn de două ore. Desi au trecut doua saptamani de la nefericita mea alegere, eu nu am mai ieșit din palat doar pentru a vâna. M-am izolat în cameră si de data aceasta îmi las sufletul sa absoarbă toate gândurile, fie ele bune sau rele. Nu ma mai interesează, așa cum nici lui Dominik nu cred că-i mai pasă. El.. a dispărut. Nu l-am mai vazut deloc si nici nu am mai auzit nimic de el. Încep să cred că inima a fost făcută pentru a fi frântă. Si singurul fapt care m-a rănit atat de rău e ca dupa ce am dezamăgit persoana pe care o iubesc, nici nu a mai venit sa se despartă de mine. Am o stare de indiferența fața de mine cum nu s-a mai văzut. Jenny si Jason sunt foarte îngrijorați dar ei nu inteleg ca nu ma mai pot întoarce pe drumul cel bun. Ma ridic din pat si imi fac rutina de dimineata. Ma îmbrac cu o pereche de colanti negrii de sport, un tricou si un hanorac negru. Părul il prin într-o coada si ma incalt cu niste adidași de la Nike. In cea mai mare liniște părăsesc palatul si incep sa alerg sper pădurile din lumea oamenilor (aleargă cu viteza de vampir *) . In scurt timp ajung într-o zonă destul de populată. Ma ascund dupa un tufiș si incep sa pândesc. Nu dupa mult timp de asteptare incep sa simt miros de sânge, sânge proaspăt. Sursa era o femeie care probabil a ieșit la plimbare. Ei, plimbare spre iad. Cand ajunge destul de aproape ma năpustesc asupra ei. Era speriată. Ii simțeam frica si durerea din privire , dar când sunt la vânătoare imi mor toate sentimentele. Mila nu exista in vocabularul meu. Un ultim țipăt de durere a însemnat pieirea. Coltii mei ascuțiţi s-au înfipt in gâtul cald al victimei. Sângele începu sa curgă. Gustul dulce al lichidului mi-a redat noi puteri. După ce m-am saturat, m-am hotărât să plec spre casă, de aceasta data fara a ma grăbi. Cu ocazia acestei plimbări mi-am dat seama ca nu ii pasă nimănui daca ma izolez deci de acum voi fi altfel. O veche versiune a mea se va întoarce.
Ajung si eu in sfârsit acasă. Intru, iar Jenny aproape ca sare pe mine. Nu o bag in seama dar observ ca ma priveste îngrijorată. Ma duc din nou in cameră si imi schimb hainele. Între timp o slujitoare intră în cameră si ma anunță ca in seara aceea urma sa aiba loc un dineu anual, intre vampirii de rang înalt. E un eveniment destul de clasic si tradițional deci voi purta ceva pe măsură. Pana cand imi vor fi aduse hainele ma pun sa desenez. Macar asa imi pot exprima sentimentele. Pe cand termin si ultimele detalii, o vad pe Jenny care intra in cameră cu hainele pentru dineu. -Vei arăta superb. - Tu glumește? Am ochii umflați, iar in starea asta numai sa arăt bine nu pot. Unde e ? De ce a dispărut? Ar trebui sa ma simt rănită sau îngrijorată? -Scumpo. Toată lumea l-a căutat si nu a fost găsit. Cred ca ar trebui sa treci peste,dar orice alegere ai lua eu iti voi fi alături. - Multumesc mult. Spun si pleaca din cameră lăsându-mă sa ma pregătesc. Rochia arăta așa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Părul l-am lăsat pe spate iar machiajul s-a bazat pe contrastul dintre negru si alb. Eram pregătită așa că am plecat spre sala in care avea loc evenimentul. Toată lumea m-a întâmpinat bucuroasă ca si cum nici nu ar fi existat acea nuntă.
La media e Elizabeth după ce a vânat acea femeie ♥👑
