Tărâmul de dincolo

Capitolul 1

      Elizabeth POV
  Mina creionului atinge ușor hârtia de un alb imaculat. Incep sa trasez mici contururi. Desenul pare deja ca prinde viață. Fiecare linie, cerc, fiecare urmă lăsată de creion, pe foaie, reprezintă un gând, un sentiment ascuns. Desenul imi curăță sufletul murdar, de toate impurităţile acumulate în el. Încep să finisez ceea ce am pus pe hârtie, pana cand desenul e perfect. Il iau usor in mână si il pun într-una din mapele mele, care conțineau zeci astfel de creații.
Simt deja cum razele soarelui străpung draperiile întunecoase, ajungând într-un final la pielea mea palidă.
E duminica, ceea ce înseamnă că mâine merg la școală. Acest lucru nu mă prea încântă, având în vedere că puterile mele au început să o ia razna in jurul celorlalți. Nu mi s-a mai întâmplat asta până acum câteva zile, cand am avut un fel de criză. Simțeam  mirosul sângelui îndeaproape iar asta m-a facut sa clachez. După ce mi-am dat seama ca imi era foame, m-am decis sa plec in bucătărie sa mănânc. Cobor încet scările si ajung in living. De acolo pornesc spre bucătărie, unde se afla si tatăl meu, regele vampirilor Alpha. Într-o buna zi eu ii voi conduce pe acesti vampiri si totodata ii voi apara de vampirii Omega, care ne sunt dușmani, dar mai este pana atunci.
- Ce face prințesa mea? Spune tata către mine.
- Bine. Am venit sa mănânc ceva. Îi raspund pe un ton plictisit.
- Liz scumpo eu va trebui sa plec pentru câteva zile in tărâmul de dincolo.
- Dar..s-a întâmplat ceva? Îl intreb parca cu o mica ezitare in voce
- Nu. E vorba doar de moștenirea tronului.
- Mda..bine. Spun iar el pleacă sa se pregătească. 
Câteodată acest om poate fi atat de grijuliu si de amabil, dar cand vine vorba de protocoalele lui se transformă parca in alta persoană.
Lăsând gândurile deoparte, mi-am dat seama ca am venit aici ca sa mănânc. Imi fac eu acolo un fel de sandvici, care spre surprinderea mea a iesit chiar gustos. Dupa ce imi spăl farfuria din care am mâncat, am mers înapoi la mine in cameră. Mă întind pe pat si ma gândesc ca ar fii drăguț dacă as mai iesi si eu din casă, apoi hotărăsc sa fac o scurta plimbare prin parc. Mă îmbrac cu niste blugi rupți si un maieu negru, cu un decolteu vizibil dar decent si  putin mulat astfel încât imi contura frumos formele pieptului. Peste imi iau o cămașă in carouri rosii si negre, si ma încalţ cu o pereche de teniși, iar parul il prind într-o coadă.
Înainte de a pleca, ma uit pentru o ultima dată in oglindă. Observ cum ochii mei aparent negrii devin usor verzi, iar mai apoi roșii. In public incerc sa imi ascund aceste schimbari, purtând lentile, dar acum nu am chef sa le iau.
Ies din camera si cobor scările, ajungând în living unde era si tata. Ii spun ca plec la plimbare si ies din gigantica casa in care locuiesc.
Mă plimb plictisită pe stradă, simțind adierea proaspătă a vântului. Soarele nu ma mai deranjează atat de mult, avand in vedere ca nu peste mult timp va apune. 
Ajung într-un final in parcul liniștit. Stau pe o bancă si privesc natura. Fiind vampir aud fiecare foşnet al frunzelor, fiecare sunet al mamei natură, lucru care ma relaxează destul de tare. Simt cum toate gândurile sunt alungate, cand aud o voce destul de cunoscuta mie. Este Jennifer, prietena mea cea mai bună. Si ea este vampir si mi-a promis că se va muta odata cu mine in tărâmul de dincolo, cand va fii nevoie. Părinții ei au fost uciși de catre vampirii Omega, ea rămânând la o mătușă.
- Liz!!!! Hey!!!! Ma auzi? Spune ea parca trezindu-mă din transă
- Hey da te aud. Ce faci? O intreb eu
- Bine, ma plimbam si te-am văzut. Tu ce faci? Ma intreaba si ea la rândul ei
- Bine, ma plictiseam acasa si am zis să vin să ma plimb.

.................

Am mai stat de vorba cu Jen, pana ne-am dat seama ca afara e deja noapte, si am plecat fiecare spre casă. Eu sunt pe o stradă, nu departe de locuința mea. Iubesc noaptea. E atât de liniste. Parca ma hrănesc din întuneric. In comparatie cu ziua, care e foarte agitată si nu imi da decat dureri de cap, noaptea pare sa imi alunge toate gândurile făcând loc liniștii in sufletul meu. Lumina lunii si a felinarelor de pe stradă, sunt singurele surse de lumină, ceea ce nu e tocmai o problemă.
Într-un final ajung si eu acasă. Observ ca masina tatălui meu nu e in garaj, deci probabil a plecat. Merg in camera mea, de unde imi pregătesc niste pijamale, apoi plec către baie. Mă dezbrac ușor si intru sub dus. Dau drumul la apă lăsând picurii fierbinți si imi atingă pielea. După ce termin dusul, imi iau pijamalele si merg inapoi in cameră. Acolo incep sa desenez, iar in final adorm.