Capitolul 25

24 6 0
                                    

      Jennifer POV 
   Au trecut trei luni de cand sunt însărcinată. Adevărul e că nu prea am greturi, dar mănânc cat o vacă. Din nefericire relația dintre mine si Nick s-a răcit surprinzător de mult, ceea ce mă întristează si câteodată ma face sa fac fapt necugetate. Dacă vă întrebați cum adica s-a răcit relația noastra.. păi... de vreo doua luni vine seara târziu acasă, câteodată chiar dimineața. Rareori ma mai baga in seamă, ba chiar a încercat într-o seara sa ma convinga sa fac avort. Într-o alta seara m-a batut dar a fost oprit de Liz si Dominik. Nu stiu ce sa ma fac. Marea problemă e ca il iubesc, si nici el nu mi-a putut schimba părerea, deocamdată. Si Liz, ea niciodată nu a fost tare atașată de el, luand in vedere trecutul.

Eu stau la masă si incerc sa beau o cafea, dar nu reusesc deoarece il aud pe Nick care coboară scările si se îndreaptă spre ieșire.
- Unde pleci? Il intreb blând, temându-mă sa nu se infurie.
- Pana la magazin. Raspunde el sec si tranteste ușa in urma lui.

- Tot asa se comportă? Vine prietena mea spre mine.
- Din pacate da, nu stiu ce sa mai fac. Mie frica de ce se va întâmpla după ce se va naste copilul.
- Totul va fii bine, crede-mă.
- Sper.
- Acum haide. Mergem la plimbare?
- Unde?
- Surpriză. Spune si pleaca la ea în camera sa se schimbe. Merg si eu la mine in cameră, in noua mea camera in care dorm singură si in liniște. Îmi iau o pereche de blugi cu talie inalta si un maieu negru mulat. Parul il las pe spate si ma dau cu un ruj rosu mat. Îmi iau geaca de piele si botinele si merg in living unde o vad pe Elizabeth care arăta foarte sexy. Purta o pereche de blugi negri, tăiați cu talie înaltă, un maieu negru mulat si decoltat, o geacă de piele si botinele cu toc. Ce sa zic, Dominik e foarte norocos ca o are si ma bucur ca ea și-a găsit pe cineva ca el. Sper ca daca va ramane si ea însărcinată, sa nu aibă aceeași soartă ca si mine.

Ajungem in lumea oamenilor si eu tot nu stiu unde mergem. Într-un final intrăm în orasul in care am locuit, iar mai apoi chiar in cartierul in care se aflau casele noastre. In mașină e liniște dar totul se schimba cand Dominik, care a insistat sa vina si el pentru ca se plictisea, a inceput sa întrebe unde mergem. Atunci am realizat ca nici el nu stie.

Nu dupa mult timp am ajuns in fața parcului din cartier, in care eu si Liz veneam deseori. Intrăm în parc pana ajungem la locul nostru, adică la bancuta de sub un mare copac bătrân. E cel mai liniștit loc din acest parc, fiind si cel mai retras. Fără sa spuna nimic, Liz se întinde pe iarba iar noi ii urmam exemplul. E asa frumos. Atatea amintiri îmi invadează creierului.

   Elizabeth POV
Ma bucur ca am scos-o pe Jenny putin din casă. Îmi pare rau pentru ce i se întâmplă si sunt foarte dezamăgită de Nick. Dar acum asta nu mai contează. Acum tot ce contează este sa ne relaxam privind cerul, cu toții.

Tărâmul de dincoloUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum