Tărâmul de dincolo

Capitolul 22

     Dominik POV
Ma trezesc in timpul nopții cu micuța mea dormind langa mine. Tot felul de gânduri ciudate îmi învăluie mintea, făcându-mă sa ma pierd in întunericul misterios al camerei. Ma tot gandesc la mama lui Liz. Nu prea am încredere în ea. De cand a apărut am simțit un miros dubios care in niciun caz nu era de vampir. Dar cine stie. Poate ma înșel, dar atâta timp cât există dovezi ca a fost înmormântata, nu mi se pare posibil sa apară asa dintr-o dată, plus ca această prietenă a ei, daca a fost îndrăgostită de rege, ar fii fost normal sa il abordeze dupa "moartea" reginei. Pur si simplu nu mai înteleg nimic. Nu vreau sa ii stric fanteziile lui Liz pana nu sunt sigur, asa ca voi afla ce se întâmplă aici. Ma culc înapoi pentru ca sunt foarte obosit.
     
     Elizabeth POV
  Ma trezesc cu un sentiment destul de ciudat, adica sunt foarte fericita ca mama trăiește, dar e ciudat. Imi întorc privirea si văd ca Dominik doarme destul de adânc asa ca nu am sa il trezesc. Ma ridic încet din pat si merg la baie pentru a face rutina. După ce termin, plec spre bucătărie. Ies din cameră si aud ceva din biroul care i-a aparținut tatei. Ajung in fața ușii si o deschid ușor. In camera o vad pe mama scormonind într-un sertar. Vad ca ia un stick de memorie. Intru si pot observa cum tresare. In mod normal ar fii trebuit sa ma audă, doar e vampir.
- Bună dimineața mama!
- Bună dimineața scumpo!
- Vii la micul dejun?
- Sigur, haide.
Spune si iesim din birou. Ajungem in bucătărie si acolo ii vad pe Nick Jenny si Dominik, care credeam ca e in cameră si doarme. Se pare ca e foarte rapid. Ii salutăm si ne așezăm la masă.
- Copii, eu va trebui sa plec azi, pentru tot felul de treburi acum ca am revenit.
- Ok, noi vom sta acasa azi.
Spune Dominik repede si continuam sa mâncăm.

Am terminat de mâncat si am putut observa cat de suspect se uita Dominik la mama. Si nu doar el. Pana si eu ma simt putin nesigură, insa sper sa ne înșelăm cu toții. Ne ridicam de la masă si eu si Dominik plecam in cameră
- O vom urmări, si vom vedea ce face. Stiu ca te doare când te gândești ce cred eu de fapt, dar te iubesc si nu vreau sa suferi mai târziu. E mai bine sa fim siguri.
- Stiu. Spun si o lacrimă imi curge pe obraz.

Iau mapa cu desene de pe birou si incep sa desenez. Parca ma relaxează, dar negativismul se pare ca învinge.
Dominik sta lângă mine, dar tresare cand aude ușa de la intrare. Se pare ca mama a plecat, asa ca plecam si noi.

Ne îndreptăm spre garaj de unde luam masina mea, deci eu voi conduce. Începem să o urmărim.
Mergem de ceva vreme si ajungem in tărâmul oamenilor. Ne îndreptăm spre un depozit mare. Se pare ca ea oprește, dar noi trecem pentru a nu fii suspecți. Oprim si noi si ne îndreptăm spre depozit. Ne ascundem dupa un colț astfel incat sa pot vedea ce se întâmplă. O vad pe mama dar ce urmează ma lasa cu gura căscată.