Capitolul 23

33 8 0
                                    

  Elizabeth POV
O vad pe mama dar ce urmează ma lasa cu gura căscată. Femeia înaintează rapid, apoi se transformă într-o creatură care semăna cu o femeie frumoasă, cu pielea verde, îmbrăcată într-un costum negru extrem de mulat evidențiindu-i formele perfecte. Parul ii era blond cu șuvițe albastre, iar in jurul taliei avea o curea plină de arme. Aceasta se apropia amenințător de intrarea in depozit. O urmam discret si intrăm într-o cameră destul de stranie. Pereții erau acoperiți de poze, poze cu mine, cu Nick, Jenny, Dominik si părinții mei. Sunt si poze destul de vechi deci aceasta persoana ne urmareste de mult timp. Încep să descopăr atatea informații si detalii intime încât simțeam bătăile inimii care parca dorea sa iasa din mine, ceea ce nu se prea întâmplă la vampiri. Într-un final, "femeia" se întâlnește cu un bărbat mai in varsta dar bine făcut, care privea totul cu un aer superior, deci cred ca el e șeful ca sa zic așa. Cea care ne-a urmarit si s-a dat drept mama mea ii înmanează bărbatului, stick-ul pe care l-a furat. Noi nu atacăm încă, deoarece vrem sa aflam ce au de gând. Bărbatul introduce stick-ul într-un laptop iar pe ecran apar tot felul de informații, cum ar fii coduri legate de securitatea palatului, inclusiv a seifurilor. Pana si cantitatea , obiectele, armele si averea ce se afla in seif. Cand cei doi urmau sa copieze datele, eu si Dominik ne napustim asupra lor.

Eu încep să mă lupt cu femeia care s-a dovedit destul de puternică, iar Dominik cu bărbatul care din câte se vede nu e extrem de puternic, dar ii tine fata lui Dominik.  După ce s-a vărsat destul sânge vinovat si nevinovat, cei doi s-au predat. Pana la urmă Dominik i-a ucis pe amândoi cu sânge rece. O lacrimă mi se prelinge pe obraz cand ma gandesc ca la început chiar am crezut ca ea era mama mea. Cum am putut fii atat de naivă. Fără sa imi dau seama, Dominik ma îmbrățișa călduros, iar eu ii raspund. Stăm asa cateva minute, apoi ne îndreptăm spre mașină. Ajungem la ea si pornim spre casă.

Ajungem si noi in sfarsit acasă si intrăm în living unde ii găsim pe Jen si Nick care erau vizibil îngrijorați si nervoși.
- Sa nu ma mai speriați asa niciodată. Spune Jen si ma îmbrățișează.
- Ea nu era mama noastră. Voia doar să fure informații despre securitatea palatului.
- Nu te întrista. E mai bine ca ati prins-o. Ma bucur ca sunteți bine.
Zice si Nick si ne îmbrățișam toți. Suntem ca o familie. De fapt suntem o familie. Ii iubesc pe toți foarte mult.

Tărâmul de dincoloUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum