Cercul Psihopaților

Capitolul 8 - Îţi muşti degetele

A vrut sa plece acasa, doar ca nu a putut. Herard era cu ochii pe ea, oriunde se ducea. Psihologul stătea ori lățit pe canapea, chicotind, ori la bar cu un pahar în mana și privirea hotărâtă. Parca o provoca indirect sa plece, sa iasa pe usa și să nu se mai întoarcă.

Ceva ce Enidy ar fi facut, daca ar fi avut garanția că el nu o va suna pe mama ei. Si care era treaba cu Herard și mama ei? Se încruntă la paharul albastru din mana ei. Singurul lucru bun era ca tatuatul o lăsase în pace. Oarecum. Stătea pe o canapea de culoarea petalelor de trandafir și sorbea o băutură maronie dintr-un pahar înalt, privind-o.

Privirea ii dădea fiori. Nu era amenințătoare ca a lui Herard. Era dulce, provocatoare. Stai cu mine. Fata își scutura capul și se îndrepta spre o masă plina cu mâncare, pescuind o felie de pizza. Casa puscariasului era impresionantă. Toata doar marmura și coloane grecești, pereti acoperiți de tablouri care păreau să coste o avere și covoare persane. Nu i se potrivea deloc. Si povestea pe care i-o spusese nici atât.

Era ceva putred la mijloc. Ceva ce o prinsese în capcana, deși ea nu vedea capcana. Si de ce? Care era rostul? Mușcă din felia de pizza, ganditoare. Totul era prea ciudat. Sedinta, biletelul, tatuatul, vizita la azil și cuvintele lui. Petrecerea asta. Era ca și cum era un pion care fusese scos din joc și acum cand în sfârșit reintrase la loc, acesta își schimbase regulile.

- Îți muști degetele, fetițo.

Mascata îngheța, scoțându-si degetele din gura și rotindu-se spre vocea care i se adresase. Joasa, amuzată, cu un clinchet ascutit. Chris.

- Ce? Bărbatul își mușcă buza de jos, ridicând din sprâncene. Nu te asteptai să ma vezi? Ai uitat cine te-a adus aici, End?

Ea clipi. Cand aparuse langa ea? Ochii lui erau intunecati, intr-un mod ciudat. Transpirase si parul i se lipise de ceafa si tâmple. Cat a băut oare? Nu arata beat, doar ciufulit. Tricoul avea o pata de băutură la guler și ii acoperea o parte din tatuaje care acum arătau ca niște desene tribale, groase și mazgalite. Cicatrici.

Își împinse bărbia în piept, cercetand-o cu ochii lui întunecati. Era mai înalt cu un cap și fata se simțea deranjat de înconjurată. Nu era scundă, nu fusese niciodată. De cand se stia fusese prea inalta pentru varsta ei și prea inalta pentru o fata, după cum ii spunea bunica ei. Nu înțelegea astfel de prostii. De ce nu putea o fata sa fie cum vrea ea? Daca era scunda, oamenii ar fi ras de ea. Daca era inalta, nu avea voie sa vrea sa fie mai inalta. De ce?

Chris se incrunta. Aștepta un raspuns. Era prea aproape. Enidy il împinse în piept cu palma și murmură:

- Nu te purta ca și cum ti-as fi datoare cu ceva.

El ranji. Era ceva diabolic în rânjetul lui.

- Doar glumeam. Te-am văzut pierdută în gânduri și m-am gândit că ai nevoie de cineva sa le alunge.

Avea un pahar intr-o mana, fata nu il observase. Îl ridica și il dădu peste cap, Enidy își mări ochii.

- Stiu ca esti la tine acasa, dar poate ar trebui sa o iei mai încet.

Chris chicoti, aplecandu-se peste ea. Mascata fu pregatita sa il lovească, nasul lui era lipit de masca ei și rânjetul se redusese la umbra unui zâmbet. Ochii lui erau umbre și țipete în noapte. Era prea conștientă de respiratia lui.

Chris lasa paharul pe marginea mesei și se retrase, bombanind:

- Nu trebuie sa te incordezi ca și cum am un cuțit în mână.

Dar nu ai? Înghiți în sec și il privi precaută. Incerca sa schițeze un zâmbet, Herard inca o privea și era oarecum responsabilă pentru idiotul din fata ei.

- Nu mai bine am face altceva?

Chris își miji ochii, avea o anumită nuanta personalitatea lui. Un albastru neclar.

- Ca de exemplu? Nu cred ca propui lucrul la care mă gândesc eu.

Acum chiar il lovi, în brat. Bărbatul scânci surprins și mana lui se înfășura ca un șarpe în jurul gâtului ei, suierand:

- O să îți smulg masca aia de pe fata, daca mai faci asta vreodata.

Întunericul din ochii lui dispăruse și privirea lui era trează, alertă. Nu era beat, nici ametit. Făcea parte din jocul pe care Enidy il luase de la capăt.

Tresări și își retrase mana, ca ars. Își feri privirea și adaugă pe un ton mai blând.

- Ce propui?

Dacă voia să afle ce se intampla, trebuia sa joace cartea pe care o avea. Să afle povestea reală a criminalului, dar mai intai trebuia sa il câștige de partea ei și nu a lui Herard.

Își freca gâtul cu podul palmei, replicand pe un ton ezitant:

- Un dans. Nu am mai fost la o petrecere până acum și tu se presupune că ești partenerul meu.

Era ceva ce o fata si-ar fi dorit, se gandi ea. Deloc ciudat. Deloc de bănuit. Chris clipi surprins, apoi un zâmbet ii aprinse trăsăturile într-o explozie de fericire tipică copiilor.

- Cu cea mai mare placere, făcu o plecăciune și ii întinse mana. Nu iti face griji, pot dansa cu tine toata noaptea.

O trase spre el, infasurandu-si o mana în jurul taliei ei și End aproape scanci. Prea aproape. Il lasa sa o conducă totusi în camera de zii și să isi așeze cealaltă mana peste a ei, pașii lui o umbră apăsătoare peste ai ei.

Un dans se transformă în două, care se contopira în cinci și o durere de picioare crâncenă.