Cercul Psihopaților

Capitolul 2- Poezii ucigase

      
          Ceasul de pe perete parea sa se incrunte la ea. Mascata isi muta ochii, inghitind in sec. Ii transpirasera palmele atat de tare incat ii alunecau pe luciul mesei ca doi delfini peste valurile marii.
     
       Tatuatul statea chiar langa ea, jucandu-se Need for Speed pe telefon si ignorand-o total. Ticaitul ceasului ii lovea parca crestetul capului si o lasa fara vlaga.
   
       Isi umezi buzele pentru a mult-prea-multa oara si ingana pe un glas precipitat:
 
     - Stii, cred ca ar trebui sa incepem.
    
     Chris raspunse, inchizand telefonul dintr-o miscare:
     
     - Huh, probabil, dar habar n-am cum incep psihologii. Eu am venit aici ca sa vad unul, nu ca sa fiu unul, End.
     
      Mascata tresari la tonul lui cald, oamenii nu ii vorbeau de obicei asa. In special puscariasii nu prea vorbeau asa.
    
     Isi intinse degetele rasfirate pe masa si replica cu ochii la tatuajul de pe umarul lui stang:
     
      - Bun raspuns, ce pot spune. Cred ca ar trebui sa te intreb cum te simti si cum ai ajuns aici.
     
      Chris se juca cu siretul de la gluga, o privi sceptic si se stramba:
   
      - De ce sa sa fii tu prima psiholog.
    
      Enidy zambi, ochii lui aratau ca doua sirene inecate. Isi sterse imaginea din minte.
   
      - Pentru ca eu stiu ce sa intreb.
     
     Tatuatul ridica din sprancene, se lasa pe spate in scaun si craniul de pe antebratul lui se intinse ca un sarpe boa-constructor.
     
       Isi ridica mainile, pozitionandu-le sub ceafa si vorbind pe un ton de profesionist:
      
    - Cum te simti, don'şoară? Si cum ai ajuns aici?
       Enidy se stramba.

      Cu un oftat, accepta rolul de pacient si sopti apasat:
   
      - Ma simt nasol si mama m-a adus aici.
 
       Chris zambi, zambetul lui era o insirare ametitoare de linii suprapuse:
 
      - Sa ghicesc, suferi de depresie si de aia te-ai ranit singura pe fata si acum porti o masca.
   
       Mascata isi rasuci inelul de pe degetul mijlociul, zicand scurt:
 
      - Nu.
     
       Puscariasul isi inclesta zambetul pe buze. Pe bune. Cum altii isi inclesteaza maxilarul, asa facu el cu zambetul lui de baiat mare si tare.
    
    Incerca din nou:
   
     - Ai fost agresata sau ai suferit un accident?
   
       Satena clatina din cap in semn ca "nu" si barbatul paru intrigat. Soarele de sub barbia lui se inclina odata cu capul lui si isi linse buzele in timp ce o starui cu ochii lui ca doua usi pictate lateral:
   
        - Recunosc, la inceput am crezut ca esti doar o adolescenta patetica si deprimata sau ceva de genu'.
     
      Isi schimba pozitia, punandu-si un cot pe masa. Intors cu totul spre ea, atat de aproape incat satena ii putea numara stelele de pe umarul drept si vedea calutul de mare tatuat sub urechea lui stanga.
   
      - Dar acum, mai facut curios.
   
       Se simtea ca si cum cineva ii varase o galeata de gheata sub haine. Strainul acesta era atat de aproape de ea si atat de tatuat. Daca mama ei l-ar fii vazut, ar fii tipat din toti ranunchii.
Dar il vedea doar ea deocamdata, cu liniile desirate pe scaunul din plastic alb ca de spital si hainele lui se striper. Tot ce putu sa ingane fu:
      
     - Ai fost arestat pentru ca esti un striper drogat sau ceva?
   
     Tatuatul isi mari ochii, apoi pufni in ras.

     Rasul lui era ceva nou. Suna ca zanganitul incuietorilor de la usi cand se deschid, spart si metalic. Avea nuante si ii picta culori direct in bataile inimii.
    
     Clipi si el se opri din ras, miscandu-si capul cu un zambet larg:
    
     - Wow, chiar esti ceva...Nu, nu sunt si nu am fost un striper. Hainele astea au fost singurele de care au putut face rost gardienii aparent.
    
      Se sprijini mai bine in cot si cealalta mana si-o intinse lenes dupa spatarul scaunului. Arata ca un triton emo sau o vedeta rock dupa ce si-a revenit din coma alcoolica.
 
        Inca zambea totusi, Enidy era socata de zambetul lui:
   
      - Am fost eliberat acum sase ore, eliberat conditionat, si singura mea sansa de a ramane asa e sa vin la porcaria asta de psiholog timp de noua luni.
     
     Mascata inca ii cerceta tatuajele cand cuvintele ii iesira fara sa vrea:
   
      - Cat timp?
      Raspunsul lui era piperat de tristete:
     
     - Sase ani.
   
      Ochii ei se ridicara brusc spre ai lui, socul de pe fata ei era usor de perceptat. Isi musca buzele, un tic nervos dobandit de pe vremea cand era clasea a sasea, si murmura:
     
     - Cati ani ai tu mai exact?
     
      Chris pufni mandru pe nari:
     
       - 25, duh. Tu?
      Fata ei era mai palida decat scaunul lui:
     
       - 16.
   
      O tacere vru sa se strecoare intre ei, dar tatuatul o impinse la o parte cu vocea lui calda care spunea lucruri nu prea calde:
 
    - Intreaba-ma de ce am fost trimis la inchisoare.
   
    Era o provocare si Enidy o accepta:
     
    - De ce?
   
     Mana lui ii atinse obrazul, degetele lui intinzandu-se ca bratele unei stele de mare pana sub marginea de catifea a mastii ei.
 
      Ochii lui ca ceaiul facut din piele de extraterestrii si buzele fin incretite intr-un zambet si pometii inalti si perfecti. Aproape ca arata ca un elf al noptii, ca un zeu nordic barbierit.
   
     Dar apoi vorbi si mascata se simti inghitita de adancul de neliniste din stomacul ei:

      - Am omorat o fata de varsta ta,
        Aneliese o chema.
        Am furat o suta de dolari,
        Si-am cumparat un Merțan.

      O spusese ca pe o strofa dintr-o poezie si isi retrase degetele ca bratele unui paianjen, nu mai zambea.

     Tatuatul chiar era o belea.

      Dar apoi pufni iar in ras si satena nu stia daca glumeste sau e serios.