Cercul Psihopaților

Capitolul 12 - Lucruri marunte

Scaunul era incomod, caldura o sufoca si transpiratia i se prelingea in josul mastii in timp ce toti ceilalti se uitau la hartiile din mainile lor cu interes si curiozitate. Enidy ofta, despaturi hartia si privi cuvintele mazgalite in graba. Psihologul ii pusese sa isi scrie unul altuia cate o marturie, in perechi desigur, cu o seara inainte si sa le inmaneze unul altuia in dimineata urmatoare. Putea fi orice, afirmase el cu o veselie care o facea pe End sa ofteze si sa isi aminteasca ca avusese aceeasi veselie copilaroasa si infantila cand luase cina cu mama ei, in casa lor, cand ea se furisase pana in camera ei.

Il fixa cu privirea in timp ce se plimba printre scaune si tragea cu ochiul la ce scrisesera dragii lui pacienti. Orice. O lovitura pe care i-ai dat-o unui baiat pentru ca te-a facut curva sau proasta, o jucarie furata de la alt copil cand mamele erau intoarse cu spatele. Lucrurile mici, subliniase el cand le daduse "tema". Enidy era satula de lucrurile mici, avea sertare intregi in ea cu hartii exact ca cea din mana ei care erau pline cu astfel de lucruri si la care tragea cu ochiul din cand in cand, doar atunci cand se deschideau din greseala.

Se uita la Chris, purta un tricou cu The Pretty Reckless si parea foarte concentrat la hartia pe care o tinea intre degete. Buzele lui se miscau in timp ce citea, buzele fetei schitara un zambet. Exact ca un copil mic. Avea parul mai pieptanat decat de obicei si Enidy se gandi amuzata la ce fel de eveniment ar fi putut interveni in viata puscariasului dubios care sa produca o asemenea schimbare.

Nici macar nu era interesant ceea ce scrisese. Era un lucru marunt care nu mai incapuse in sertare, asa ca il trasese afara si il aruncase. Prima zi in clasa a cincea cand statuse langa o fata care avea un zambet superb, dar un nas carn care o facea sa se gandeasca la vrajitoarele din povesti. Fata fusese foarte draguta, o complimentase si vorbisera despre un desene care le placea amandurora. Dupa ce profesoara le daduse orarul si le prezenta scoala, chiar inainte sa plece, o auzise cand le spunea altor doua fete adevarata ei opinie despre colega ei de banca. Complimentul pe care il facuse fusese o minciuna.

Stupid. Dar si ea era un copil pe atunci si era un luctu foarte marunt. Il auzi pe Chris pufnind in ras si cand se uita la el, barbatul clatina din cap si isi misca buzele, un cuvant. Nu, doua. Prea marunt.

- Ia taci tu din gura, mormai ea, dar zambea.

Chiar era prea marunt.

Incepu sa reciteasca ce scrisese el. Era la fel de marunt, doar ca mai actual. Mergea cu motocicleta si calcase punga de jeleuri scapata de un copil care a inceput sa urle imediat si sa il arate cu degetul. Jeleuri exact ca cele pe care le manca din cand in cand, cum mancase si ea. A fost ciudat, scria el la sfarsit. M-am simtit ca si cum am calcat copilul din mine.

Ceea ce era o prostie, dar Enidy reciti cuvintele iar si iar. Asa se simtise si ea in curtea scolii, uitandu-se la parul negru si drept al colegei ei de banca, ascultand-i cuvintele. Ca si cum copilul din ea fusese calcat si ea se uita in jos la el.

+

- Stii, biletelul tau a fost foarte nasol. Nu l-ai salvat nici macar la sfarsit si ai lasat totul in ceata. Ce compliment ti-a facut? Ce ai auzit-o spunand? Ca sa nu spun ca toata faza a fost la fel de interesanta ca un batran de la centrul ala, bombani Chris in timp ce pasea spre motocicleta.

Soarele iii contura liniile ferme ale corpului, se intoarse si o privi pe mascata cu un amestec de indignare si dezamagire. Enidy ridica o spranceana, desi el nu putea vedea si pufni:

- Si ce daca? Cine a zis ca trebuie sa fie bun sau ca trebuie sa dau detalii?

Chris clatina din cap, parea extrem de dezamagit. La ce se astepta? Un moment crucial din viata ei? Un secret stanjenitor? El scrisese despre cum calcase cu motocicleta o punga de jeleuri.

- Ideea e ca nu te-ai straduit deloc. Puteai sa si inventezi, nu am de unde sa stiu daca continutul biletului e adevarat sau nu. Dar la cat de banal e, clar e.

Enidy surase, apoi clatina din cap intocmai ca el.

- Du-te odata, Chris.

El se urca pe motocicleta, isi intoarse din nou privirea spre ea, doar ca acum avea amuzament si altceva in privire:

- Ca sa ma poti urmari din nou?

Mascata ingheta si Chris ii arunca un zambet inainte sa o ia in josul strazii.