Capitolul 19 - Despre griji

1.5K 142 13
                                    


Pe langa vremea dogoritoare, Enidy trebuia sa suporte si oribilul sentiment care i se cuibarise in stomac de cand se intorsese la Chris si ceilalti pacienti. Avea impresia ca toti stiu unde a fost si de fiecare data cand unul dintre ei isi deschidea gura, tresarea involuntar si destul de violent. Chris observase, dar se rezumase doar la a ridica din sprancene. Herard impartea chestionarele in timp ce comenta la fiecare si apoi asculta pararea pacientilor.

- Ai putea sa incetezi? Femeia grasa cu expresie acra intreba in soapta, facand-o pe Enidy sa isi infiga unghiile in palme si sa se ingroape mai bine in propria anxietate.

Herard tacu brusc, era obsedat de micile lui obiceiuri. Liniste cand da chestionarele, galagie cand ranjea si facea un comentariu, control absolut. Cei care ii incalcau legile primeau pedepse. Vizite la azil pentru a avea grija de batrani irascibili, schimb de parteneri de terapie sau senzationala sarcina de a se ocupa de impartitul si strangerea chestionarelor pentru o saptamana.

- S-a intamplat ceva? Vocea lui joasa o facu pe femeie sa isi dreaga glasul, asezandu-se mai bine pe scaun.

- Nu, in niciun caz, zise ea imediat. Imi cer scuze.

Herard flutura din mana, ca si cum alunga un tantar capricios.

- Unde ramasasem? Oh, da, Enidy.

Enidy isi indrepta privirea catre el, tulburata. Nu ii placea nimic, mama ei avusese dreptate in privinta asta. Si nu ii placea nici treaba asta cu chestionarele.

* * *

Greg se urca in masina si le facu cu mana puscariasului si mascatei. Chris surase, baietelul avu aceeasi reactie inainte ca masina rosie sa se amestece printre celelalte vehicule.

- Ce copil dulce, comenta el, cu mainile varate in buzunare.

Enidy dadu din cap, apoi se intoarse spre el.

- Chestionarul tau..., incepu ea, dar brunetul o intrerupse rapid.

- Herard a spus ca probabil l-a lasat undeva prin birou si ca o sa il caute.

Enidy simti cum ii ingheata sangele in vene si devine o inghetata umana, topita de soarele necrutator. Inseamna ca ea avea in buzunar chestionarul lui, nu vreo hartie cu detalii importante legate de el. Totusi, era ceva. Problema era daca cineva o va suspecta pe ea sau nu, desi si altcineva fusese in biroul lui.

Fata inghiti in sec. Daca persoana aceea o vazuse si o dadea de gol cand Herard i-ar fi cerut chestionarul pierdut?

Isi aminti cu un gust amar in gura cat de bucuroasa a fost cu doar cateva ore in urma, cat de norocoasa s-a crezut pentru ca Greg a fost acolo la momentul si locul potrivit. Ironia, gandi ea, plescaind din buze.

- End? Vocea lui Chris ii intrerupse gandurile.

Fata clipi lent, vocea ii suna ciudat:

- Da? Scuze, e de la caldura. Ma simt ametita.

Brunetul nu paru convins, ii apuca marginea mastii exact unde o atinsese baietelul de la terapie mai devreme:

- Cred si eu, masca asta nu te face sa te simti sufocata?

Sufocata, repeta satena in minte. Se simtise sufocata ascunzandu-se mai devreme, se simtise sufocata la petrecere cand ochii lui Chris erau fixati pe ea, in propriul pat cand isi auzea mama plangand. Dar cu masca pe fata? Niciodata.

- Am mai multe la fel, zise ea, punandu-si degetele peste ale lui. Se strica dupa ceva timp, am si cateva diferite. Unele sunt pe toata fata, altele pana sub ochi.

Chris dadu din cap, ca si cum avea sens.

- Ar trebui sa iti pui una din alea mai scurte sau niciuna.

Ea ii desprinse degetele, razand:

- Multumesc de sfat, o sa ma gandesc. Ne vedem maine.

Se intoarse si o lua in josul strazii, hartia din buzunar i se parea grea si apasatoare. Parca simtea privirea lui Chris atintita asupra ei. Nu, nu asupra ei. Asupra chestionarului. Injura in gand, se purtase prea ciudat cand el ii zisese ca Herard o sa il caute. Normal ca o banuia si ii va spune lui Herard, iar Herard o va pune sa ii dea chestionarul, altfel...se opri dupa ce coti pe alta strada. Altfel ce?

Un ras zgomotos ii parasi corpul, cum o puteau ingrozi doi barbati atat de tare? Nu facuse nimic rau, doar voia niste informatii. Nu omorase pe nimeni. Poate ca intrase in biroul lui Herard, si?

De ce sa se teama si sa se ingrijoreze atat de mult?

Ajunse acasa si scoase hartia indoita din buzunar, numele brunetului parea sa se zgaiasca la ea. Il ignora si continua sa citeasca.

Cercul PsihopațilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum