Cercul Psihopaților

Capitolul 9 - Ochii lui

Erau ochii lui.

Asta o deranja pe Enidy. Luminile se schimbasera, erau mai difuze, mai potrivite lui. Nu stia de ce picioarele ei le urmau pe ale criminalului, poate pentru ca inca avea nevoie de răspunsuri ale căror întrebări era prea lașă sa le puna sau poate ii era teamă să se oprească. Teama de ce ar fi putut vede în ochii aia.

- Stiu ca m-ai mintit, murmură ea cand melodia se schimba, simtindu-i degetele brunetului alunecandu-i peste vertebre. Era un sentiment ciudat, care o facea sa vrea sa se scuture.

Tatuajele lui erau mov, apoi albastre. Clipi, poate ca bause ea ceva. Chris făcu o grimasa, oprindu-se brusc din dansat.

- In legatura cu? întreba el, nu era nimic în tonul lui care sa ii trădeze starea de spirit.

Ciudat, se gândi mascata. Foarte ciudat. Chris si-a întors capul, uitandu-se spre canapea. Era obosit, poate de asta se oprise. Până la urmă, dansau de ceva vreme și ea îl simțise devenind din ce în ce mai rigid în mișcări și acum ii vedea transpirația alunecandu-i de pe tampla stanga până pe clavicula si udandu-i gulerul tricoului. Si totusi, putea la fel de bine să nu vrea să ii răspundă la întrebări și să se fofileze.

Își îngustă ochii, uneori uita ca unii oameni își poartă măștile în interior.

- Stii la ce ma refer. Povestea aia. Doar nu crezi ca am înghițit-o?

Chicoti -- Chris, nu ea --, era un sunet gutural, straniu. Nu isi întoarse capul, ci doar ochii și poate că de vină erau luminile sau zgomotele din jur, dar pentru o clipă a putut să jure ca ochii lui erau alta culoare. Putu sa jure ca i-a aruncat un zambet, dar zambetul se aprinse si se stinse atat de repede incat daca ar fi clipit l-ar fi ratat.

- Înghiți povești?

Satena ofta, clatinand din cap.

- Nu poti fii serios pentru cateva secunde?

Se sprijinisera de canapea, privind multimea care dansa, muzica era atât de lenta și amețitoare încât o făcea pe Enidy sa se simtă drogată. Ei, nu ca ar fi știut ea cum se simte sa fi drogat, dar bănuia ca sentimentul ar fi asemănător. Tatuatul isi lasa capul pe spate și replica taraganat:

- Nu am fost serios nici o clipă din viata mea și clar nu o sa incep de acum.

Acum chiar ii zâmbi, un zâmbet real, amețitor, colorat de toate luminile atârnate pentru petrecere și acompaniat de ridicarea lui alene din barbie. Poate daca nu ar fi fost asa un ciudat, Enidy s-ar fi gândit serios la cat de atrăgător e. Si ea era ciudata totusi, dar nu ciudata în sensul criminal în care era el.

- In plus, eram foarte sigur de faptul că m-ai crezut.

Ochii ei sclipiră în spatele măștii.

- Aha! făcu ea, speriind două fete care susoteau pe canapea. Deci recunoști că m-ai mintit.

Chris isi dezveli dintii, intr-un gest aproape animalic.

- Am spus ca eram sigur ca m-ai crezut, poti crede atat intr-un adevar cat si intr-o minciuna, End. De ce te-as minti?

Asta se întrebase și ea. Cand el o dusese cu motocicleta acasă, pe treptele azilului. De ce sa o mintă? Dar totusi, de ce ar vrea un băiat ca el să vorbească cu cineva ca ea? Totul părea ciudat, ca el să vrea să ii dea masca jos cand nici macar nu o cunoștea. Sa ii spuna povestea vieții lui atât de ușor și povestea lui sa fie atat de cliseica.

Se uita la conturul lui, la genele lui. La buzele lui indoite la colturi. La ochii lui care se uitau in a ei.

- Nu stiu, dar nu am incredere in tine.

Chris pufni, întorcându-se spre ea. Vocea lui era mult prea apasata peste muzica lenta:

- Nu ai? De ce nu?

Isi plimba degetele pe suprafata mastii ei, trasandu-i conturul. Mai făcuse asta și înainte, Enidy incepea sa creada ca gestul îl liniștește.

- E destul de ciudat cum mi-ai spus totul atât de ușor și cum vrei sa imi dai masca jos. Fără vreun motiv.

Inca zâmbea, doar ca acum arata ca un alt tatuaj de al lui.

- Poate am motive doar ca nu ti le-am spus.

Ea se cutremură cand buricele degetelor lui ii ridicară marginea măștii.

- Nu te poti ascunde la infinit, End. Daca tot esti atat de curioasă, de ce nu aflii pe propria piele?

Chicoti din nou, Enidy ii plesni mâna.

- Nu a fost o gluma buna și poate că o să o fac.

Tatuatul ridica din sprâncene, era atât de aproape încât Enidy intelese de ce crezuse că ochii lui sunt alta culoare. Purta lentile de contact. Nu ii stia culoarea reală a ochilor, ci doar ce voia el să vadă.

- Pentru vedere? Testa ea, ridicând din sprâncene pe sub masca, Chris nici macar nu tresări.

- Pentru ca el mi-a spus că iti plac băieții cu ochi albaștri.

Se îndepărta și Enidy isi aminti și în urmatorea zii cum el ii mai arunca doar o umbră de zâmbet înainte să se amestece printre culori și sunete.

Si ochii lui, care pentru o clipă părură verzi.