Cercul Psihopaților

Capitolul 13 - Locuri si planuri

Enidy nu dormi in noaptea aceea, masca ii acoperea cearcanele asa ca mama ei nu banui nimic. Era surpinzator de vesela in ultimul timp, acea veselie netoata si enervanta pe care o poseda si psihologul ei. Mascata banuia ca era ceva necurat la mijloc, ori ca cei doi se placeau ceea ce era si mai oribil.

- Scumpo, esti in regula? Mama ei se apleca peste bolul ei de salata si o studia, atat cat putea. Nu ai scos nici un cuvant de cand ai coborat din camera ta.

End ofta si aproba, privindu-si mama. Nu isi mai vazuse chipul de mult timp fara masca, ii fusese frica sa se uite si adevarul e ca uneori se intreba daca dedesubtul mastii mai avea chip, daca putea trada la fel de multe sentimente ca al mamei ei.

- Adevarul e ca nu imi place cand Herard vine aici, Deloc.

Mama ei facu o grimasa, luand o gura din salata ei scandaloasa, apoi replica pe un ton care nu lasa loc de argumente:

- Tie nu iti place nimic. Nu iti place terapia, desi refuzi sa iti dai porcaria aia jos. Nu iti place partenerul de terapie, nu iti place Herard, dar nu iti place nici sa stai aici cu mine. Spune-mi, exista vreun lucru care sa iti placa?

Fata ridica din umeri, fixand-o cu privirea. Ochii ei fusesera mereu patrunzatori, masca o facea sa arate ca un personaj de benzi desenate cu privire laser.

- Imi plac jeleurile, murmura inainte sa se ridice de la masa.

+

- Ieri nu m-ai urmarit, fu primul lucru pe care il spuse Chris cand se revazura in interiorul cladirii obosite.

Enidy venise pe jos si el fusese surprins si indignat de schimbare, asta o irita cel mai mult. Puscariasul se purta acum ca si cum o cunostea dintotdeauna si orice schimbare marunta il tulbura profund. Ca un obervator al vietii ei de pana acum, care clatina din cap in fata ifoselor ei nesabuite si nerelevante la calatoria ei prin viata si pana la urma ce drept avea?

Il privi cu coada ochiului, se purta asa, dar nu stia totul. Altfel de ce ar mai fi vrut sa afle care e treaba cu masca si sa o dea jos? Era ceva la mijloc, un cufar inchis in jurul caruia fata se rotea la infinit cautand cheia. Avea nevoie de raspunsuri, dar cum sa faca rost de ele? Doar daca...

- Pamantul catre End, ma asculti? Maine trebuie sa mergem din nou la azilul ala daca nu completam formularele si ii facem jocul lui Herard.

Enidy clipi scurt, surprinsa, ridicandu-si capul ca sa ii priveasca expresia enervata:

- Ce joc si ce formulare?

Chris paru la fel de dezamagit ca mai devreme, el detinea cartea care cuprindea toate povestea ei si ea isi juca rolul gresit in marea schema a lucrurilor care se intamplau.

- Daca mai fi ascultat, poate ai fi stiut, pufni el, rotind cheile de la motocicleta in mana.

Se uita la ea, acum era doar enervat, dar era si altceva. Se plictisese de joc si voia sa o faca pe ea sa joace in rolul amandurora.

- Trebuie sa te duc intr-un loc care e foarte important pentru mine si tu vei completa un formular facut special de Herard in care vei raspunde niste intrebari legate de loc. Habar nu am ce intrebari vor fi, ticalosul nu mi-a spus.

Isi baga cheile in buzunar si deschise o punga de jeleuri, mascata se apleca si lua cateva:

- Si eu trebuie sa te duc pe tine intr-un loc, nu?

Chris aproba printr-o inclinare scurta din cap, rontaind tacut jeleurile colorate.

-Mai intai lucruri marunte si acum locuri, Enidy batu peste partea de jos a mastii cu doua degete, plimbandu-se prin camera. Vrea sa ne faca sa ne cunoastem unul pe altul pentru ca a vazut ca noi nu avem de gand sa o facem de unii singuri. Interesant.

Baiatul rase, End se uita urat la el, dar asta nu il opri.

- Foarte perspicace, Holmes. A zis ca eu trebuie sa fiu primul,

Ridica din umeri, "ce sa faci" parca sopteau buzele lui colorate in verde si albastru de la gustarea nesanatoasa pe care o indesa in.

- Probabil i-a placut ce am scris ieri.

Fata mai lua doua jeleuri, surazand:

- Cui nu i-ar placea? Era fantastic.

Chris paru dezaprobator.

- Esti sarcastica.

End lua toata punga de jeleuri, infruntand protestele bombanite ale puscariasului si o termina.

- Poate, haide. Vreau sa vad locul ala.

Un zambet neasteptat ii lumina chipul brunetului, se ridica si scoase cheile de la motocicleta din buzunar.

- Sigura? Nu e cine stie ce.

Fata replica cu un "da" stins si il urma pe coridor. Nu avea incredere in el deloc, dar avea o vaga idee legata de cum ar putea pune mana pe niste informatii. In plus, desi nu ar fi recunoscut fata de nimeni ( nici chiar fata de ea), ii placea motocicleta lui si avea sa afle daca il poate placea si pe el in curand.

___________________________

O sa postez in fiecare vineri la Cercul Psihopatiilor, dar voiam sa va informez ca m-am apucat de o varianta noua la Captiv in oglinda, varianta veche este completa pe wattpad ( lipsesec doua capitole, dar mie imi apar, o sa rezolv problema) si continuarea ei, care se numeste Captiva intre Lumi si este terminata, asa ca voi posta capitolele pe rand, mai des decat la cartea asta pe care inca o scriu. O sa scriu cateva capitole si la Her Cigarettes ( am vazut ca nu am terminat-o). Oricum, sper sa le cititi si pe acestea, ma bucur ca m-am intors si mi-a fost dor de voi.

- J