Capitolul 5

283 17 0
                                    

  Pe banca mea aterizeaza un avion de hartie. Ma uit la profesor sperand ca nu a vazut nimic. Doamne ajuta ca era intors cu spatele. Despaturesc avionul, iar in interior era scris doar "Ne intalnim in curtea scolii, in pauza de pranz". Nici o semnatura. Ma uit prin clasa dar nu observ nimic. Ma aplec sa imi iau pixul de jos.

-Domnisoara Andrews?!aud vocea profesorului si ies din transa

Imi ridic rapid capul, dar din nefericire ma lovesc de banca. La naiba! Aud toata clasa razand, inclusiv profesorul. Imi frec cu mana locul dureros. Din ce naiba e facuta banca asta? Otel?!

-Voiam sa imi raspundeti la intrebare dar vad ca va cam doare capul.
 
Ha, ha! Ce amuzant, bosorogule! Abia astept sa scap de tine. Nu ii zic nimic, in schimb ma apuc sa notez exercitiul de pe tabla. Privirea mi se incetoseaza si imi scutur capul, dar nimic.

-Sunteti bine?!intreaba profesorul.

-E-eu..

Dar nu apuc sa termin caci o ameteala pune stapanire pe mine si imi las capul pe banca.

-Du-te la cabinet!zice el.

-Ma duc eu cu ea!se aude o voce familiara.

Marco vine spre mine si ma ia imbrate, ca pe o printesa.

-Sa ai grija de ea!spune profesorul cand trecem pe langa el.

-O sa am!

Iesim din clasa si ne indreptam spre cabinet, care era la etajul inferior. Am o stare de ameteala puternica si imi vine sa vomit, dar ma abtin.

-Hey, Jess! Ramai cu mine! Uite-te la mine, ok?!

Incerc. Dar ochii mei se inchid usor.

-La naiba!il aud pe Marco injurand in soapta.

Intra pe usa cabinetului cu mine in brate.

-Ce a patit?intreaba asistenta, facandu-i semn sa ma aseze pe pat.

-S-a lovit cu capul de banca, apoi aproape a lesinat.

-S-a lovit grav?!

-Nu stiu!spune Marco.

Tot ce aud in continuare sunt doar niste soapte vagi, iar deodata bezna. Oare am lesinat?

-Te simti bine iubito?

-Devin?!

-Chiar eu!

-Unde esti?!

-Acum, in gandurile tale!

-Ce?!Cum?!

Stau putin sa ma gandesc apoi realizez. Nesimtitul!

-Ce dracu de vraji mi-ai facut?!

-Usor, iubit-o! Doar te-am facut sa te relaxezi putin, ca sa putem vorbi.spune el calm.

-Nu am ce discuta cu tine!i-o tai eu.

-A, nu?! Mai vedem noi!spune el si apoi nu il mai aud.

A plecat. Deodata o lumina orbitoare imi apare in fata, cand deschid ochii.

-E in regula, doar a lesinat!

Ma uit in jur si vad asistenta, pe Marco, si pe Tara.

-In sfarsit!spune Tara.

-Cat am lesinat?intreb eu.

-Vreo 2 ore!spune asistenta.

Asta inseamna ca inca am timp sa ma intalnesc cu cine mi-a scris biletul.

Toxic loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum