Deschid ochii incet lasand lumina puternica sa ma trezeasca. Ce? Nici nu stiam ca am adormit. Intorc capul spre Devin, dar locul lui era rece si gol. Ma ridic de pe saltea si pun cartea pe care ma apucasem sa o citesc pe birou. Cobor scarile incet si um miros dulce imi inunda narile si imi face simturile sa se trezeasca la viata. Ma indrept alene spre bucatarie si acolo dau de un Devin stand in fata aragazului, imbracat doar cu o pereche de pantaloni sport. Trupul lui parca e scluptat de insusi Lucifer. Se intoarce la mine si incepe sa rada.
-De ce te holbezi la mine?
-Nu ma holbam!spun eu facand o fata de copil suparat.
-Daca tu zici.
Ma asez la masa si imediat ma urmeaza si Decin, punandu-mi in fata o farfurie cu clatite. Iau o inghititura din prima si raman complet uimita.
-Mm! Sunt geniale!spun eu muscand iar.
-Mai usor ca o sa te ineci!spune el si rade.
-Apropo! Vreau sa vorbim!spun eu.
-Despre ce?
-Despre mine!
El ridica o spranceana, iar dupa ce isi termina portia lui de clatite se face mai comod pe scaun si imi face semn cu mana sa vorbesc.
-Azi dimineata cand am vorbit despre preminitiile mele pareai foarte ingrijorat. Ce s-a intamplat?
Devin pare tensionat si se ridica de la masa pkecand in sufragerie. Sper ca nu l-am suparat sau deranjat cu ceva. Bravo, Jessica! E prima ta zi in calitate de iubita si deja o dai in bara.
Devin revine in bucatarie cu o carte mare si foarte groasa. O aseaza in fata mea si isi trage un scaun langa mine.
Deschide cartea si observ ca era plina de desene si inscriptii si parea scrisa de mana unui om. Se opreste la o pagina, care avea ca titlu "Hexenbiest" .Sub titlu era un desen cu un fel de zombie, care avea carnea parca sfasiata sau arsa. (Aveti poza la media cu o hexenbiest)
-Devin, ce e asta? Ma sperie!
Devin ofteaza puternic si ma cuprinde in brate, strangandu-ma la pieptul sau.
-Asta...esti tu!
Un fior de gheata imi paralizeaza corpul si nu ma pot opri din holbat la desenul aceea.
-Nu! Eu sunt normala!
-Stiu ca iti e greu sa intelegi, dar asa e, te rog intelege!
-Nu! Nu se poate asa ceva!spun eu speriata dezaproband din cap.
-Jessica!
Devin imi cuprinde fata in mainile sale mari si imi intoarce fata spre a lui.
-Nu e motiv sa te sperii! Dar sa nu mai spui la nimeni! E secretul nostru, ok?!
-Mhm!spun eu afirmand usor din cap.
-Acum vreau sa te transformi!spune el si imi plaseaza un sarut pe frunte.
-Sa ce?spun ridicand o spranceana.
-Sa te transformi in Hexenbiest!
Ma uit inca socata la el.
-Nu stii sa te transformi, nu?spune el oftand.
Aa..imi pare rau ca te deranjez dar pana acum 5 minute eram un om normal. LOGIC CA NU!
Devin ma prinde de mana ridicandu-ma de la masa si tragandu-ma dupa el in sufragerie. Ma aseaza pe canapea si el se aseaza in fata mea pe un scaun.
-Deci, vreau sa asculti de mine acum, ok?
-Ok!
-Bun, priveste fix un loc de pe fata mea.
Ah, buzele alea mereu o sa imi captureze privirea. Concentreaza-te!
-Acum, relaxeaza-te complet, inlatura orice gand.
Se pare ca ne luam adio voce interioara pentru putin timp!
-Acum gandeste-te la imaginea cu Hexenbiest.
O senzatie ciudata pune stapanire pe corpul meu, urcand de la picioare spre cap. Sangele parca imi circula mai rapid prin vene, iar corpul imi amorteste usor.
-Devin, ce se intampla?!
-Shh, iubito, concetreaza-te!
Cand acea senzatie ajunge la fata mea imi simt pielea crapand si maxilarul scoate un zgomot de os fracturat.
-Oh, esti atat de frumoasa!spune el si ia oglinda de langa el intinzand-o spre mine.
O ridic cu mainile tremurande, ducand-o spre fata. Un tipat cumplit de ascutit si alarmant imi paraseste gatul, facandu-l pe Devin sa vina langa mine.
-Devin, ce e asta?! Devin!
-Shh! Esti tu, nu e asa ca esti frumoasa?
-Esti complet nebun! Arat moarta!
-Asta pentru ca intr-un fel partea asta a ta e moarta!
Simt ca lesin! Nu mai Pot! Prea multe informatii intr-o zi!
-Acum relaxeaza-te ca sa revii la normal.
Asa si fac si simt din nou senzatia aceea ciudata. Aceasta imi traverseaza iar corpul, dar mai rapid. Ma arunc in bratele lui Devin, care ma strange la pieptul sau.
-O sa te invat cum sa iti controlezi puterile mai incolo, si o sa vezi ca totul o sa ti se para normal!
-Normal? Asta numesti tu normal?!
-Daca ai inceta sa te mai porti ca un copil razgaiat ai intelege ca nici mie nu imi e usor sa te ajut sa treci prin asta, stiind ca in orice secunda poti sa ma omori, la fel cum vei face si cu alti oameni daca nu inveti sa te controlezi!tipa el probabil ajuns la capatul puterilor.
-Si atunci de ce o faci?!intreb eu si ma asez din nou la locul meu pe canapea.
-Nu stiu nici eu! Succes sa treci prin asta singura!spune el si se ridica urcand scarile.
Devin..stai...
Ce ai facut din nou, Jessica?! Chiar nu te poti abtine?!
Ma ridic furioasa de pe canapea si ma indrept spre usa de la intrare. Ies afara si trantesc usa dupa mine. De data asta aerul nu poate sa isi foloseasca magia lui obisnuita calmandu-ma. Merg drept in fata apropiindu-ma de padure. Aceasta ma intampina cu bratele deschise. Merg continuu de jumatate de ora fara o directie anume. Lacrimile imi curg fara oprire pe obraji. Ma opresc sleita de puteri si imi sprijin spatele de un copac. Neputand sa ma mai controlez mi se strecoara printre buze un tipat plin de furie. Apoi altul. Si inca unul. Incerc sa imi concentrez atentia asupra unui copac pentru a ma calma, dar furia si nelinistea alaturi de teama imi reintra in sange, iar in secunda urmatoare vad copacul luand foc. Flacarile puternice se imprastie peste tot. Oh, nu, ce am facut?!
CITEȘTI
Toxic love
Fantasy"Nimeni nu este cine pare a fi" Jessica Andrews, o fata normala traieste intr-o lume anormala. Poate demonul care i-a provocat atata rau sa ii faca inima sa bata pentru el?
