-Ce sunt ma alea?intreaba Devin aratand spre lemnele din bratele lui Marco.
-Lemne, evident!zice el si isi da ochii peste cap.
-Daca alea sunt lemne, eu sunt prost!zice Devin.
-Alea sunt lemne, si tu sigur esti prost!zic eu si incep sa rad.
-Ai grija!maraie el la mine.
-Ca daca nu, ce?!zic eu.
Se uit fix in ochii mei si se incrunta.
-Ia las-o in pace!zice Marco.
-Tu ce vrei ma?
-Sa dispari dracu de pe planeta, multumesc!
-Ha, ha! Am uitat sa rad!zice Devin si se ridica la Marco.
-Pai daca esti prost!zice Marco si ridica din umeri.
Devin il apuca de gat si il lipeste de un copac.
-Devin, lasa-l!tip eu cat pot de tare, si ma indrept spre cei doi.
Marco era rosu la fata, dar nu se impotrivea. Dau cu pumnii in spatele lui Devin, dar nu se opreste.
-Zi-mi un motiv bun pentru care sa ii dau drumul!zice Devin.
-Pentru ca..
-Aud!zice el iar.
-Pentru ca il iubesc!
Amandoi isi intorc privirea spre mine, iar Devin, uluit de ceea ce aude ii da drumul lui Marco, care inspira cu disperare aerul. Devin se uita la mine cu o privire plina de...tristete?! Apoi pleaca, intrand in cort. Marco vine la mine si ma ia imbrate.
-Si eu te iubesc, frumoaso!zice el, apoi imi prinde buzele intr-un sarut tandru.
Ii inconjor gatul cu mainile, iar el ma prinde de solduri. Limba lui o invita pe a mea la un dans care nu pare a se sfarsi vreodata.
Deodata simt miros de fum si imi indrept rapid capul spre foc, unde mancarea se carboniza.
-La dracu'!zice Marco si se grabeste sa o ia de pe foc.
-Se pare ca azi nu mancam!zic eu si fac o fata trista.
-Mie imi e de ajuns sa te mananc pe tine!zice Marco si imi face cu ochiul.
-Canibalule!zic eu si incep sa rad.
Vine la mine si ma ia imbrate iar, muscandu-mi lobul urechii.
-Si acum ce facem?!intreb eu.
-Depinde la ce te referi!imi sopteste el.
-La mancare, perversule!
-Aa. Nu stiu!
Imi dau ochii peste cap si deschid fermoarul de la cort.
-Ce vrei?intreaba Devin nervos.
-Tu stii sa vanezi?intreb eu cu speranta in glas.
-Da' cine ti se pare ca sunt eu? Tarzan?zice el ironic.
-Hai ma! Nu avem ce manca!
-Si ce imi spui mie? Poate are Super-Marco de mancare!spune el si incepe sa rada.
-Deja imi pare rau ca te-am intrebat!spun eu si inchid la loc fermoarul.
-Deci?ma intreaba Marco.
-De pare ca mancam chipsuri!zic eu bosumflata.
-Yeey!
Deodata se pune un vant aprig, care face copacii sa se legene puternic, iar focul se stinge.
-Mai bine am intra in cort!zice el si ma ia de sold, ducandu-ma spre cort.
Stam toti trei in cort, acoperiti de paturi, mancand chipsuri.
-Mi-e somn!zic eu si imi pun capul pe umarul lui Marco.
-Intinde-te, te acopar eu!
Ma intind in sacul de dormit, si imediat imi e mai cald. Marco si Devin se pun si ei in sacurile lor de dormit, si ne acoperim cu o patura. Nu pot sa dorm din cauza sunetelor care se aud din padure. Ma sperie. Si mai e si Devin care sforaie.
-Devin! Psst!spun eu impungandu-l cu degetul pe umar.
-Nu ma mai impunge cu degetu!spune el si isi misca umarul in fata.
-Daca sforai!
-Nu sforai!
-Ba da!
-Ba nu!
-Ba da!
-Taceti odata ca nu pot sa dorm!zice Marco.
-O zici de parca imi pasa!zice Devin si se intoarce din nou cu spatele la mine.
A doua zi dimineata observ ca vantul s-a potolit si razele soarelui au devenit mai calde.
-Neata!le zic eu celor doi.
-Neata, frumoaso!spune Marco si ma saruta pe obraz.
Devin isi intinde aripile negre si mari.
-Unde mergi?il intreb eu inainte sa isi ia zborul.
-Nu e treaba ta!zice el.
Deodata ma cuprinde iar ameteala si lesin.
Il vad pe Devin zburand deasupra paduri. Ariple lui de abanos se misca lin in bataia vantului. Deodata se aude o impuscatura, iar Devin pica pe pamant, si isi fractureaza aripa. Geme in agonie. De el se apropie un om in uniforma militara, cu o pusca in mana.
-Unul jos, mai raman doi!zice el si rade.
-Nuu! Devin!ma trezesc eu tipand si respirand greu.
-Linisteste-te!imi zice Marco.
-Marco, unde e Devin?intreb eu speriata.
-A plecat!
-Nu! Trebuie sa mergem dupa el!spune eu si ma ridic, tragandu-l pe Marco dupa mine.
-De ce?!
-E in pericol!
-E baiat mare, poate sa isi poarte singur de grija!zice Marco plictisit.
-Nu intelegi!
Atunci se aude o impuscatura, apoi o bufnitura.
-Nu.soptesc eu si incep sa o iau la fuga.
-Jessica, stai!
Fug cat ma tin plamani. Deodata vad corpul lui Devin intins pe pamant. Aripa era rupta, asa cum ma asteptam. Glontul il lovise in stomac.
-Nu, Devin!spun eu si ma prabusesc langa el.
Incep sa plang in hohote.
-Sunt bine!sopteste el. Ascunde-te!zice el si ma impinge de langa el.
-De ce?!spun eu si imediat aud pasi venind spre noi.
Fug si ma ascund repede in niste tufisuri din apropiere. Un barbat in costum militar vine spre Devin. Isi pune piciorul pe pieptul lui, si il aud pe Devin tusind.
-Jess, trebuie sa fugim!spune Marco care apare langa mine.
-Nu!spun eu prea tare decat credeam.
Barbatul isi indreapta privirea spre noi doi si zambeste malitios.
-Fugi!sopteste Devin, inainte sa isi dea ultima suflare.
Ochii lui se inchid incet, si simt inima cum mi se frange in sute de bucatele.
-Nu, Devin!spun eu plangand.
Barbatul se indrapta spre noi, iar Marco ma ia de mana si ma trage dupa el in padure. Nu imi pasa daca ne prinde si ne omoara sau daca scapam. Devin e mort..
CITEȘTI
Toxic love
Fantasy"Nimeni nu este cine pare a fi" Jessica Andrews, o fata normala traieste intr-o lume anormala. Poate demonul care i-a provocat atata rau sa ii faca inima sa bata pentru el?
