Deschid ochii si sunt orbita de razele soarelui. Nu imi simt corpul aproape de loc. Zac pe podea, aproape lipsita de viata. Ma uit la mine, goala, si ultimul meu obiect de lenjerie disparuse. Lacrimile incep sa imi curga, gandindu-ma la ce mi-a facut animalul ala. Imi adun toata forta ramasa in corp, si ma tarasc pana la pat. Nu pot sa ma ridic. Pur si simplu nu pot. Dar trebuie! Ma apuc de noptiera, sprijinindu-ma de ea, si dupa multe incercari, in sfarsit ajung pe suprafata moale a patului. Ma uit la corpul meu plin de pete mov rosiatice, apoi la locul in care am stat, unde predomina pete de sange. Tot ce pot este sa imi plang de mila, si sa sper ca intr-o zi, cineva, cumva ma va scapa de aici. Usa de deschide si, ca reflex, ma ghemuiesc, punandu-mi capul pe genunchi.
-Stai linistita! Nu o sa te ranesc!se aude o voce dulce.
Ridic capul spre persoana din fata mea. Era un baiat negru de vreo paisprezece-cincisprezece ani.
Ma uit la el cu cea mai mare tristete, iar el isi intoarce privirea in alta parte. Imi lasa pe pat o tava cu mancare. Clatite, lapte, si fructe. Dar apetitul meu este zero.
-Nu mi-e foame!spun eu si imi pun capul inapoi pe genunchi.
-Dar trebuie sa mananci!insista el.
-Am spus ca nu mi-e foame!spun eu si dobor tava, mancarea, fiind imprastiata pe parchet.
-Ce mama naibii se intampla aici?!tipa Marco aparand in camera.
Se uita la mine, apoi la mancarea varsata.
-Tu, nenorocito!spune el si se apropie de mine.
Isi ridica pumnul, dar vocea celuilalt baiat se aude.
-E vina mea, domnule!spune el rapid.
Marco se intoarce cu fata spre el.
-Ce ai zis?intreaba el.
-E vina mea! Eu am scapat tava!spune el.
Marco se indeparteaza de mine si se apropie de el. Il loveste puternic cu palma, dar baiatul ramane pe pozitii. Nenorocitul! Animalul!
-Iar tu!spune aratand cu degetul spre mine. Ma intorc mai incolo, ca sa repetam distractia de ieri!spune el si incepe sa rada.
Imi ingrop capul in perne si imi astept sa mor. Nu imi doresc decat sa mor. Macar asa pot fii din nou langa Devin. Gandul la el, baiatul imperfect, dar perfect in ochii mei, ma face sa izbucnesc in plans. Dupa ce termina de strans mancarea de pe jos, baiatul da sa plece. Inainte sa plece imi zice cu glas stins.
-Nu te-a violat!
Apoi pleaca. Sunt fericita, ca nu un jegos ca el, e primul barbat din viata mea. Mai ales fara voia mea. Ma intind in pat si ma uit pe geamul cu gratii, la padurea verde de afara. Asi vrea sa fiu din nou acolo. Asi vrea sa il fi putut salva pe Devin. Incerc sa nu mai plang, deoarece asta nu imi face decat rau. Usa se deschide lent si pe ea intra Marco. Nu il bag in seama, admirand in continuare peisajul. Se aseaza langa mine si isi pune mana pe abdomenul meu.
-Stii ca nu am vrut sa te ranesc, spune el sarutandu-mi umarul, si facandu-ma sa tresar din cauza dezgustului.
L-asi impinge cu toata forta ramasa de langa mine, dar asta nu ar aduce decat alta bataie.
-Stii ca te iubesc!spune el, plimbandu-si acum mana pe coapsa mea.
Ma concentrez pe peisaj, abtinandu-ma sa nu vomit.
-Stii, nu?!maraie el, strangandu-mi coapsa.
Icnesc de durere si imi strang ochii.
-Stiu!reusesc eu sa spun.
El imi da drumul la coapsa, si isi plimba mana pe abdomenul meu.
-Tu ma iubesti?spune el.
-Da!spun eu fortand cuvintele pline de dezgusta sa iasa.
Il urasc mai mult ca orice pe lumea asta. Isi urca mana spre sanii mei goi, si ii maseaza incet. Imi doresc din tot sufletul sa se opreasca.
-M-ma doare!spun eu cu vocea tremuranda.
Isi ia mana de pe mine, si se intinde in pat.
-Stii, am putea avea o familie fericita!spune el.
Numai gandul asta imi da fiori.
-De ce?intreb eu trezindu-ma din ganduri.
-De ce, ce?intreaba el.
-De ce l-ai omorat!spun eu abtinandu-mi lacrimile.
-Aa! Era un obstacol!spune el calm.
Furia imi acapareaza gandirea si ma intorc cu fata spre Marco.
-Atunci omoara-ma si pe mine!spun eu.
-Pe tine te iubesc!spune el.
-Dar eu il iubesc pe el!
Marco imi trage o palma, dar putin imi pasa. Dupa cateva palme, incep pumnii, apoi ma lasa in pat, secata de puteri. Pot decat sa plang. Sa imi plang de mila. Din studenta model, am ajuns bataia de joc a unui nenorocit.
Usa se deschide si apare iar baiatul de mai devreme.
-Trebuie sa faceti baie!
In camera apare o femeie de varsta mijlocie, care ma ajuta sa ma ridic din pat. Ma conduce spre baie, unde ma asez in cada, iar ea da drumul la apa. Imi era dor de o baie. Las apa sa ma relaxeze, ignorand durerea naucitoare a ranilor provocate de bataile primite. Femeia imi desface bandajul de la mana, si lasa la iveala o gaura, plina de sange. Da cu putina apa, facandu-ma sa strang din dinti.
-Ai incredere in mine!spune ea.
Neapucand sa zic ceva, ma impinge cu capul sub apa. Vreau sa ma agit, dar mi-a zis sa am incredere in ea. O aud rostind niste cuvinte intr-o limba necunoscuta mie. Imi ia mana de pe cap, si ma ridic iar la suprafata, inspirand cat mai mult aer posibil. Ma uit la corpul meu, care era complet vindecat, fara nici o rana pe el, iar gaura din mana disparuse. Vrajitoare.
-Multumesc!spun eu.
Ea incredinteaza cu o miscare a capului si ma ajuta sa ies din cada. Imi da o rochita subrire, crem, cam transparenta. Ma duce inapoi in camera, unde era si Marco.
-Ce frumos arati, iubito!spune el ridicandu-se de pe pat, si venind spre mine.
-Multumesc!spun eu fortat.
-In seara asta vreau sa dorm cu tine.
Nici eu! Nu suport gandul sa il am langa mine.
Ma aseaza in pat, si apoi se aseaza si el.
-Marco, vreau lenjerie intima!spune eu dezgustata de idea de a il avea aproapede mine, eu fiind aproape goala.
-Esti mai frumoasa asa, iubito!spune el asezandu-si mana pe sanii mei.
-Dar..
-Nici un dar! Acum culca-te!
Of, Devin! Daca ai fii aici..
CITEȘTI
Toxic love
Fantasy"Nimeni nu este cine pare a fi" Jessica Andrews, o fata normala traieste intr-o lume anormala. Poate demonul care i-a provocat atata rau sa ii faca inima sa bata pentru el?
