Capitolul 19

181 10 4
                                    


**Devin P.O.V.**

Este atat de frumoasa,precum un inger. Un inger venit din inaltul cerului pentru a stinge focul din jurul meu, un demon singuratic. Lumina provenita din zorii zilei ii mangaie pielea alba si fina de pe fata, facand-o sa arate ca o papusa de portelan. Buzele ei catifelate ca doua petale de trandafir ma ispitesc si imi vine sa ma arunc asupra lor. Paturica de ieri acum zacea pe jos, pentru ca Jessica nu are un somn atat de linistit precum crede. Tricoul meu i se ridicase pana mai jos de sani si ii lasa abdomenul plat la vedere, alaturi de chilotii aia al naibii de sexy rosii din dantela. Mama ei are gusturi bune. Cred ca daca imi mai rod mult buza inferioara se sparge la cata presiune exercit asupra ei. Ah Doamne, arata atat de sexy si cu inocenta ei e si mai sexy.  De cateva ore bune stau si ii analizez fiecare particica din corp, incat acum ii stiu fiecare firicel de piele pe care vreau sa il sarut si sa il mangai cu atingeri fine.

Ingerasul isi deschide usor ochii si lasa smaraldele acelea care ma vrajesc  la vedere. Cand face cunostiinta cu soarele isi strange rapid ochii si injura in soapta ceva aproape indescifrabil. Chicotesc usor si ea isi intoarce capul spre mine.

-Buna dimineata!spun eu si ii zambesc larg.

-Neata'!imi raspunde somnoroasa si se intinde ceea ce ii face tricoul sa se ridice si mai sus, lasand o mica parte din sanii ei la vedere.

Doamne fata asta ma inebuneste. Pana acum fetele se tineau dupa mine, dar acum cersesc eu fiecare secunda alaturi de ea.

-La ce te gandesti?intreaba ea cand observa ca privesc absent.

  La tine fara nici un pic de textila.

-La nimic!spun si imi ridic privirea spre fata ei.

  Imi observa gestul si se uita si ea in jos. In viata mea nu credeam ca un om poate sa aiba fata atat de rosie. Pana acum. Jess intinde mana dupa patura de pe jos, dar inainte sa o traga peste ea, o opresc.

-Nu!ii spun rapid si se intoarce cu o fata uimita spre mine.

-Dar..

-Las-o acolo unde e, te rog!

Isi indeparteaza mana de langa patura si isi trage tricoul mai jos, acoperindu-si abdomenul. Incapatanata e!

Ea priveste absenta in fata.

-E totul bine? La ce te gandesti?o intreb eu.

-La nimic..

-Serios?

Ea ofteaza adanc si se intoarce cu fata spre mine.

-Ma gandesc la premonitiile mele. Sau cum le spun eu "manifestari ale creierului meu anormal".

Imi dau ochii peste cap.

-Vorbesc serios!spune ea si se incrunta.

  -Ok. Ce premonitii?

-Pai, cand se intampla, eu lesin, si le vad precum realitatea. Odata am "visat" ca tu ai facut accident. Si chiar s-a adeverit.

Imi amintesc accidentul ala din padure. A fost acum ceva timp.

-Si de cand au inceput?

Ea isi freaca mainile una de alta semn ca e agitata si isi muta privirea de pe fata mea.

-De cand te-am cunoscut.spuse ea cu glas incet.

Uau...asta a fost..neasteptat.

-Si ti se mai intampla ceva pe langa asta?intreb suspicios.

-Cand lesin ma doare tot corpul si simt de parca imi arde pielea.

-Si nu ai vazut nici o schimbare fizica?

-Am slabit putin si oasele imi sunt mai proeminente.

-Aha.spun ganditor.

Nu poate fi. E imposibil. Nu cred!

-E ceva rau?intreaba ea speriata si ii vad respiratia accelerand.

-Nu, stai linistita, vino aici!spun si ii fac semn sa vina in bratele mele.

Ezita la inceput, dar apoi se aseaza langa mine. Ii cuprind talia cu mana mea mare si tresare. Amintiri nenorocite. Imi vine sa ii sterg memoria. Imi iau mana de pe ea si o pun pe langa corpul meu.

-Imi pare rau, dar orice atingere pe pielea mea imi da impresia ca e Marco si nu mai suport.

-Nu e nimic, stai linistita!ii soptesc la ureche si ii sarut lobul urechii.

-Devin, mi-e frica!spune ea dupa un moment de tacere.

-Sunt langa tine, nu ai de cine sau de ce sa te temi.

-Imi e teama ca nu o trec niciodata peste trauma asta si ca de fiecare data cand o sa pui mana pe mine o sa imi amintesc de el. Si nu vreau sa iti irosesti timpul cu mine!spune ea incet si lacrimile i se aduna in coltul ochiilor.

Ce prostii poate sa nascoceasca.

-Spui numai prostii! Fiecare secunda alaturi de tine este o binecuvantare pentru mine si vorbesc serios. Pana acum imi alegeam ce fata voiam dim liceu si o faceam a mea. Iar dupa ce ma saturam de ea luam alta. Si tot asa.  Dar cand te-am vazut pe tine am stiut ca esti altfel!ii spun cuprinzandu-i fata micuta in mana mea si stergandu-i cu degetul mare lacrima care ameninta sa cada.

-Dar ti-ai batut mereu joc de mine! Faceai glume pe seama mea mereu cand ma vedeai.

-Da, pentru ca eram ofticat ca nu ma vrei. Toate fetele imi cadeau la picioare dar tu te opuneai mereu. Si chestia asta ma enerva. Erai diferita. Esti diferita. Esti speciala. Si stiu ca alaturi de tine vreau sa imi petrec viitorul si sa ma casatoresc cu tine si sa avem copii.

-C-copii?spune ea speriata, inghitind in sec. Nu crezi ca e..ăă..putin prea devreme?

Doamne fata asta e fenomenala. Incep sa rad si se uita la mine ca la masini straine.

-Nu am zis ca acum, dar la un moment dat, da, vreau si eu copii.

-Devin...noi nici nu suntem imprruna si tu visezi la casatorie si copii.

-In cazul asta..Jessica, vrei sa fii ingerasul meu?

  Fata ei era de milioane. Gura era larg deschisa intr-un "o" pacatos iar ochii ii erau deschisi la maxim.

-D-da..cred ca da!

-Crezi?

-Vreau!spune si in urmatoarea secunda ma napustesc asupra buzelor sale si le devorez. De cand asteptam sa fac asta!

Toxic loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum