De deasupra mea se aud impuscaturi incontinuu si tipete. Poate sunt doar in capul meu. Abia pot sa imi deschid ochii si tremur de frica. Nu imi mai simt deloc corpul, ma simt ca o leguma stricata, ceea ce si sunt. Cineva coboara scarile in graba, apoi se mai aud doua impuscaturi iar apoi sunetul unui corp care a facut contact cu pamantul. Imi aduce aminte de moartea lui Devin. Nici sa plang nu mai pot, chiar daca mi-as dori. Probabil s-a gandit Marco ca ar fi momentul sa scape de toata lumea, iar acum vine dupa mine. Cand usa de metal se deschide, lumina puternica inunda camera si imi raneste rau ochii, asa ca sunt nevoita sa inchid ochii.
-Jessica?
O voce mult prea cunoscuta se aude din tocul usii. Refuz sa cred. E doar imaginatia mea care imi joaca feste. Poate am murit si ma intalnesc iar cu el.
-Oh, Doamne! Ce ti-a facut animalul ala?!
Devin de apropie de mine. Nu imi vine sa cred. E el, e aici! Devin e viu! Ma ia in brate si pare sa nu imi mai dea drumul vreodata.
-D-de-devin!
-Sunt aici! Nu o sa te mai las singura niciodata!
E cel mai fericit moment al vietii mele, sa il stiu aici, langa mine! Chiar daca sunt aproape moarta.
-Hai sa mergem acasa!
Devin se ridica in picioare si asteapta sa ma ridic si eu. Oricat as vrea nu pot deloc sa ma ridic, nici sa ma misc. Ma simt foarte slabita. De trei zile stau aici, fara mancare fara apa, doar eu si intunericul. Ochii mi se inchid si il aud pe Devin strigand la mine.
-Nu, iubito! Nu acum! Mai rezista, stiu ca esti puternica!
El isi da geaca jos si ma imbraca cu ea. Ma ridica in brate stil mireasa si iese cu mine din incaperea aceea. Lumina imi arde din nou ochii, asa ca ii inchid la loc.
-Rezista, Jessica, te rog!spune Devin si ma saruta pe frunte.
Urcam scarile, iar pe hol este plin de sange. Oameni morti pe jos. Un macel. Devin merge pe coridoarul care duce la usa de la intrare.
-Nu asa de repede!
Marco apare in spatele nostru, avand o fata de speriat. Era nervos pana la maxim.
-Mai, mai, mai! Ce sa vezi! A venit Romeo sa te salveze! Ce frumos!zice el.
-Mars!maraie Devin printre dinti.
-Nu sunt javra ca tine!riposteaza Marco.
-Te omor! Ma auzi? Te omor cu mana mea daca te mai vad odata ca te atingi de Jessica. Oricum te omor si pentru ce i-ai facut!
Marco incepe sa rada isteric, tinadu-se cu mana de burta.
-Ca tot veni vorba de morti. Tu nu parca te numarai printre ei?
-Ghinionul tau ca nu! Acum, o sa iti fac viata un iad.
Marco se apropie de noi cu pasi lenti.
-Draga Devin, daca nu esti tu mort, macar iubita ta o sa fie.
Ridica mana pe care o tinuse la spate. Tinea o seringa plina cu un lichid verde. Inchid ochii, asteptandu-mi soarta. Se aude o impuscatura puternica, care ma surzeste pentru cateva secunde. Cand deschid ochii il vad pe Marco intins pe podea. Bine, corpul lui Marco, deoarece capul nu mai era atasat de el. Inchid ochii si intorc capul spre pieptul lui Devin, incercand sa uit acea imagine oribila.
-De acum nu o sa poata sa iti mai faca rau nimeni! Sunt si voi fi mereu langa tine!spune Devin.
Iesim afara din casa si observ ca suntem in mijlocul pustietatii, intr-o padure. In fata noastra de afla masina neagra de curse a lui Devin. Deschide portiera si ma aseaza pe bancheta din spate. Se urca si el in dreptul volanului si, dupa ce porneste motorul da drumul la caldura.
-O sa fii bine, iti promit!zice el prinzandu-ma de mana.
Inchid ochii si de aici mi se taie firul.
Un bipait care se aude incontinu ma enerveaza. Deschid usor ochii si ma trezesc intr-o camera de spital. Langa mine e un doctor imbracat intr-un halat alb, care verifica pulsul meu.
-Oh, e o minune! Te-ai trezit!
Dupa ce spune asta iese din camera. Sincer, nici eu nu ma asteptam sa mai traiesc, deci este o surpriza si pentru mine. Dupa cateva minute intra pe usa Devin si Tara.
-Oh, Jess!
Tara vine inediat langa mine si ma ia in brate. Incerc sa ma ridic si eu.
-Nu, nu! Tu stai asa!spune Devin.
-Doamne ce ti-a facut animalul ala! O sa il fac sa traiasca in cel mai groaznic chin!zice Tara.
-Prea tarziu!ii spune Devin.
Incep sa plang, iar lacrimile mi se preling pe obraz. De data asta nu mai plang de tristete. Plang de fericire. Fericirea care arde in mine sa revad persoanele cele mai importante din viata mea.
-Jess, esti bine?!intreaba Tara speriata.
-Acum ca sunt alaturi de voi, da!soptesc eu, pentru ca mai tare nu puteam sa vorbesc.
-Te iubesc, Jess! Nu o sa te mai las niciodata singura!spune Devin stergandu-si lacrimile.
-Aww, demonul plange!spune Tara.
Incep amandoi sa rada, iar eu zambesc, multumita ca ii revad, si ca Devin este in viata si e langa mine acum.
CITEȘTI
Toxic love
Fantasy"Nimeni nu este cine pare a fi" Jessica Andrews, o fata normala traieste intr-o lume anormala. Poate demonul care i-a provocat atata rau sa ii faca inima sa bata pentru el?
