-Ati terminat?intreb plictisita.
Doctorul imi face teste de cand trei zile incontinu, cate cinci ore pe zi. Deja m-am si plictisit.
-Da, poti sa te duci imapoi in salon!
-Multumesc!
Ma intorc inapoi in salon si acolo il vad pe Jason asezat pe scaum, cu privirea pierduta in dreptul geamului. Linia maxilarului lui se vede mai pronuntata ca niciodata, iar ochii ii sclipesc. O vena sta sa ii explodeze pe frunte. Nici nu observa cand intru in camera.
-Jason?
Tresare ca trezit din transa si se uita la mine imgandurat.
-Vino aici!spune si imi bate cu mana pe genunchiul sau.
-Credeam ca eu sunt aia care s-a lovit la cap.
-Jess, e serios!spune el si ofteaza.
-O..k..
Ma indrept cu pasi mici spre el si ma asez in poala lui inconjurandu-i gatul cu mainile.
-Deci, ce s-a intamplat?intreb eu.
Ia o gura mare de aer, apoi ofteaza zgomotos.
-Pai...
-Pentru numele lui Dumnezeu, Jasson! Zi odata ce se intampla pana nu ma enervezi si mai tare!
-A revenit tata.
Cuvintele mi se blocheaza in gat, iar aerul parca nu mai doreste sa imi inunde plamanii. Ochii mi se impaienjenesc de furie, iar muschii mi se incordeaza.
-Nenirocitul!tip eu. Cum a putut sa faca asta?!
-Jessica, stai jos!spune el calm.
-Nu pot sa cred asa ceva! Nesimtitul!tip eu si incep sa ma agit prin camera.
-Jessica stai dracului jos odata pana nu imi vars nervii pe tine!tuna Jason si ma linistesc.
Ma asez pe pat si il privesc pe fratele meu care isi musca buza atat de tare, incat cred ca mai are putin si tasneste sangele din ea.
-Cand?spun rece.
-Ieri.
-Si eu de ce nu stiam?
-Nu am vrut sa te supar, mai ales acum cand esti asa....
-Handicapata, stiu.
Simt cum ma ustura ochii si picaturile fierbinti isi fac aparitia in colturi.
-Ce prosti spui?!
-Ca sunt handicapata, Jason?! Esti surd?! Intai am fost sechestrata de un nebun care m-a facut sa imi doresc sa mor, apoi, colac peste pupaza, creierul meu nu e normal!spun eu si rad ironic.
-Tot normala esti.
-Mhm.
-Daca incepi cu prostii dinastea, pe care stii foarte bine ca nu le suport deloc, te las singura!
-Bine!
-Bine!
El se indreapta spre usa si iese trantind-o de era sa pice tencuiala de pe pereti. Amintirile nascute in acea perioada groaznica a vietii mele ma fac sa tremur. Il vad in fata ochiilor pe Marco, punandu-mi mana pe obraz. Si zicandu-mi ca asta e casa mea. Apoi ma vad pe mine in baie, intr-o incercare nereusita de a ma sinucide. Simt ca ametesc si prind marginea patului cu mana, strangand tare. Camera se invarte si devine din ce in ce mai intunecata. Nu iar!
Ma trezesc in parcul din fata spitalului. Un parc restrans, cu putine leagane intr-o parte, si banci unde te poti relaxa citind o carte, sau admirand peisajul. Imi intorc capul si il vad pe Devin, tinandu-ma de brat, pentru a imi mentine echilibrul. In fata mea este masina lui. Mergem acasa. Imi deschide portiera asezandu-ma usor pe scaunul din dreapta, si imi plaseaza un sarut scurt pe frunte. Inconjoara repede masina si se urca la volan. De data asta merge incet. Stie ca nu suport viteza. Este o liniste infernala in masina si nu stiu de ce. Nu recunosc drumul pe care mergem.
-Devin, unde mergem?
-O sa vezi!
Panica incearca sa imi patrunda in corp, dar ma chinui sa o impiedic.
-Daca nu imi spui in secunda asta unde mergem, jur ca deschid portiera si ma arunc!
-Nu mai tipa ca nebuna! Mergem acasa la mine.
-A..
Acum ca stau sa ma gandesc, nu am mai fost niciodata la el acasa. De asta nu cunosc imprejurarile. Imi aud telefonul sunand in geanta. Ma ridic in genunchi pe scaun, aplecandu-ma si incercand sa iau geanta de pe bancheta din spate. O apuc, si ma asez inapoi la locul meu. Raspund la telefon si din partea cealalta se aude o voce sinistra.
-Ai uitat de mine?spune incet.
-Cine e?intraba Devin.
Telefonul imi cade din mana la picioare si raman impietrita. Stiu a cui e vocea.
-Ia da-mi-l mie!spune Devin si se apleaca dupa telefon.
In mijlocul drumului, se zareste prin ceata groasa o silueta animal foarte mare, de marimea unui urs. Masina se apropie de ea, si acum pot sa spun clar ce e.
-Lup!apuc sa strig la Devin care inca se uita dupa telefon, pierzand controlul masinii si izbindu-l pe bietul animal de un copac din apropiere.
O lumina alba ma orbeste si ma face sa imi inchid ochii imediat.
-Traieste, e bine!
Ce? Ce s-a intamplat?
-Oh, Doamne! Mi-am facut atatea griji!spune mama si se apropie luandu-ma in brate, si sarutandu-mi crestetul.
Imi simt gatul uscat si buzele parca sunt lipite cu superglue. Analizez incaperea si aflu ca, in afara de mine, nu se mai afla decat mama si asistenta.
-U-unde e Jason?intreb incet, abia inteles.
-Bea putina apa!zice mama si imi intinde un pahar cu apa.
-Multumesc! Deci, unde e Jason?
-A plecat acum cateva ore acasa. A zis ca ii e somn, dar parea foarte nervos. V-ati certat cumva?
-Nu..
-A, probabil probleme cu fetele!spune mama si imi face jucaus cu ochiul.
Afisez un zambet fals, pentru a nu parea ceva suspect. Inchid ochii incercat sa imi linistesc capul care mai are putin si explodeaza.
-Te las sa te culci! Somn usor!spune mama, aruncandu-mi un pupic in aer, si iesind afara din camera.
-Se pare ca ai avut o cadere de calciu foarte puternica! Ti-am pus o perfuzie care ar trebui sa te puna pe picioare.
Numai cand ma gandesc ca am un ac infipt in mana imi vine sa lesin. Nu suport deloc injectile, si cand vad un ac parca vad diavolul in persoana. Incerc sa nu ma uit la mana mea si imi lad capul intr-o parte, adormind incet.
CITEȘTI
Toxic love
Fantasy"Nimeni nu este cine pare a fi" Jessica Andrews, o fata normala traieste intr-o lume anormala. Poate demonul care i-a provocat atata rau sa ii faca inima sa bata pentru el?
