Good Girls Go Bad ( Francisco Lachowski F.F. ) - EDITARE

Capitolul 2

Următoarea zi de dimineață, razele strălucitoare ale soarelui îmi invadează camera, trezindu-mă. În timp ce căscam, mi-am întins mâna după telefonul meu care se afla pe noptieră. Glisez ecranul, și verific dacă am primit vreun mesaj. Deocamdată nimic. Ca de obicei, îmi verific facebook-ul, instragram-ul, twitter-ul, etc. Văzând poze cu prietenii mei, mă întristez puțin, așa că decid să las telefonul de o parte, și să mă ridic din pat. Îmi încalț papucii pufoși de casă, și mă îndrept spre ușă, o deschid silențios și cobor scările. Pășesc spre bucătărie, unde o găsesc pe mama care pregătea micul-dejun ca de obicei. Atunci când mă vede, îmi zâmbește. Mă îndrept spre ea, și îmi plasez buzele pe obrazul ei îmbujorat.

-Bună dimineaţa, mamă!

-Bună dimineaţa, scumpo! Cam devreme te-ai trezit, nu crezi? chicotește aceasta, iar eu doar dau din cap, luând un bol în mână și căutându-mi cu privirea cerealele preferate. Uite cerealele tale sunt acolo, îmi arată spre dulapul din spatele meu.

-Mulțumesc, mamă, ești o adevărată eroină! chicotitul ei îmi ghidilă urechile și îmi umple inima de fericire. Îmi place să o știu pe mama bucuroasă. Mă aşez pe scunul din faţa mea, şi încep a mânca, totodată încep să analizez toate colțișoarele bucătăriei. E foarte spațioasă, frumos amenajată, în culorile alb cu roșu. Gândurile îmi sunt spulberate de mama, care de așează în fața mea.

-Scumpo, nu vrei să să explorezi oraşul azi? E dumincă, iar vremea e extrem de frumoasă, numai bună de o plimbare în natură! Ce zici? Să mergi prin Central Park, la Starbucks, la magazinele din Time Squere, sau mai știu eu unde. Cum sună?

-Mă intrigi, spun râzând, sună bine, mamă! La ce oră vrei să mergem?

-Oh, nu scumpo, ai înțeles greșit! Eu mă refeream să mergi doar tu! Ești fată mare, te las să explorezi singură, nici nu mă gândeam că ai vrea să vin cu tine... Mi-aș dori, dar nu pot! Am puțină treabă, o lungeștea ea găsind pretexte, obrajii ei devenid vizibi mai rozosini.

-Da, mamă, înțeleg semnalul, râd la final, făcund-o pe mama să se întoarcă cu spatele la mine. Vreţi să rămâneți singuri și să aveți toată cada pentru voi pentru câteva ore. Înțeleg! îi zâmbesc cu un zâmbet pervers , în timp ce mă ridic de la masă şi ies din bucătărie.

-Cassie, iubito, am uitat să îți spun că de mâine încep munca!

-Așa repede? Dar abia ce am ajuns în New York, și deja începi. Mă gândeam că până săptămâna viitoare-

-Nu văd rostul în a sta acasă o săptămână degeaba, doar să trag de timp. Oricum, Richard spune că e multă muncă la firmă, și nu trebuie irosită nici o clipă.

-Într-adevăr! zâmbesc, și urc scările înapoi la mine în cameră.

Deschid dulapul și încep a investiga garderoba mea, proaspăt aranjată. Nu o să mai arate așa niciodată. Mă tot uit, iar în final găsesc cu ce să mă îmbrac: am optat cu o pereche de blugi skinny albaştrii, un tricou alb simplu, puțin vintige și o geacă de piele neagră, cu vechii tenişi obişnuiţi albi. Îmi întind părul, iar apoi încep a mă machia, luându-mi jumate de oră să mă fac perfect cu țușul, să aplic mascara, și alte cinsprezece minute să aleg nuața prefectă nyx pentru buze, în final mergând pe culoarea Cannes.

Cobor scările din nou, căutând-o pe mama, ducându-mă să îi plasez un scurt sărut pe obraz şi la fel şi lui Richard, neputându-l exclude.
Grăbită, ies pe uşă, și mă îndrept spre liftul clădurii. Odată ieşită pe ușa principală a zgârie-norului, s-a izbit de mine o uşoară adiere de vânt, care îmi aducea aminte de L.A. Îmi aduc aminte, cum stătem seara pe balcon, lăsând vântul să treacă prin părul meu. Adoram asta. În timp ce mă gândeam la orașul meu natal, mă urc într-un taxi şi îi spun să mă ducă în Time Squere. Drumul a fost epuizant. Traficul e de-a dreptul ucigător.
Intru în primul magazin văzut, și încep să mă plimb printre rafturi. Mă tot uitam la haine, până am găsit ceva pe gustul meu. Era o cămaşă mov spre vișiniu, subţirică , era chiar perfectă pentru mine, aşa că mă decid să o probez . Mă îndrept spre cabina de probă, unde încep să mă dezechipez de geacă şi de tricou. Îmi admir corpul în oglindă... nu sunt nici prea slabă, nuci prea grasă, potrivită. În trecut am avut probleme cu greutatea, și m-am chinuit din răsputeri să îmi modelez corpul după bunul meu plac, să reușesc să mă simt comfortabil în pielea mea. Și sunt foarte mândră de mine că am reușit acest lucru.
Desfac nasturii cămeșei, și o iau în spate. Încep a mă chinuii să închid nasturii, sincer cred că acest lucru e muncă de chinez bătrân.
Subit, draperia ce mă ascundea de ceilalți oameni pentru a mă vedea, se trage, iar în fața mea rămâne un tip brunet, cu ochi căprui, ce se uita la mine și mă analiza din cap până la pucioare.

-Hey, cine te crezi, idiotule?! țip nervoasă și încerc să mă acopăr.

-Uupss! spune băiatul cu un zâmbet perves pe faţă.

-Cred că îți bați joc de mine! Ieşi, naibii, odată afară din cabină , şi nu te mai holba, pedofilule! el continuă să stea în cabină şi să se holbeze la mine, făcându-mă să mă simt incomfortabil. Am spus să ieși! țip din nou. Ești surd sau ce mama dracului?! Ieși!

Acesta chicotește și își pune mâinile în sân, proptindu-se de cabină cu un umăr.

- Ieşi! mai zic o dată şi îl îmbing afară.

Mă dezbrac de cămașă și mă shimb rapid în hainele mele.Ies din cabină nervoasă, hotărâtă să îi spun vreo două tipului, dar a dispărut. Rahat!

Oftez, și decid să mă duc la casă , unde plătesc cămaşa şi ies din magazin. Mă mai plimb puțin în frumos și uriașul Time Squere, îmi cumpăr o cafea de la Starbucks,iar după mă îndrept spre casă, decizând că am hoinărit destule ore. Îmi iau din nou un taxi,şi îi spun adresa locuinţei mele.

Am ajuns acolo,intru pe uşă şi oftez lung. O salut pe mama şi pe Richard,şi urc rapid scările la mine în cameră. Era 16:46.Îmi pun cămaşa în dulap,mă dezbrac de hainele de azi şi mă îndrept spre un duş, sau poate o baie cu spume. Mă decid să fac până la urmă baia cu spume,aveam nevoie să mă relaxez. Am stat o bună bucată de timp acolo. Am ieşit la 18:35. Mi-am uscat părul şi m-am pus în pat,dând drumul la televizor pe un canal de muzică. Mă gândeam la băiatul de la cabina de probă . Cum poate fi aşa de nesimţit încât să intre peste cineva? Şi ştiu că a făcut-o inteţionat,nimeni nu e atât de orb încât să nu vadă că draperia era trasă, iar niște picioare de om sunt după ea. Dar totuşi indiferent de nervii mei pe el,tot avea nişte ochi. 'Ahh acei ochi căprui ... oo Doamne' . Şi uite aşa am adormit,cu gândul la băiatul misterios ...