Ajungem şi noi într-un sfârşit la şcoală. Vedeam mai mulţi elevi cum îşi îmbarcau bagajele în autobuz. Eu şi Jason am fugit până la autobuz , şi am ajuns chair la ţanc. Ne-am băgat bagajele , iar apoi am urcat în autocar. O căutam pe Britt sau pe Jenny cu privirea ,dar nici una nu era în autobuzul ăsta. Mă aşez pe un loc liber,iar Jason lângă mine. Se pare că niciunul din băieţi nu erau nici ei aici. Autobuzul a pornit în 10 minute ,iar la aeroport am ajuns în cam o oră. Ajunşi acolo ne-am predat bagajele,şi ne-am cumpărat bilete. Am avut noroc să îmi iau bilet printre primii . Am ajuns să fiu în acelaşi avion cu Britt, dar nu şi cu Jennny ... ea a prins abia în al doilea avion. Drew şi David erau cu noi în acelaşi avion . Cum de soarta ne aduce iar împreună? Offf te urăsc universule!
Ne îmbarcăm în avion, şi ne aşezăm la locurile noastre. Ce „norocoase” suntem ! Băieţii erau chiar lângă noi. Dar eu cu Britt ne-am propus să nu-i băgăm în seamă şi să ne vedem de ale noastre. Avionul a pornit în 15 minute,iar apoi duşi am fost. Tot drumul eu cu Britt am vorbit despre una,despre alta ... iar la un momentdat am adormit amândouă. Zborul a durat trei ore , iar înainte cu juamte de oră să ajungem în L.A. ne-am trezit. Am mai ascultat muzică şi uite aşa timpul a trecut, noi ajungând în aeroport.
Am coborât din avion ,şi m-am dus să-mi iau bagajul, aşteptându-l acum prof. După ce el a venit,au ajuns şi ceilaţi profesori şi elevi.
-Bun copii ... aveţi doar 15 minute să vă cumpăraţi de aici ce vreţi , că după plecăm.
Toţi copii s-au împrăştiat peste tot, însă eu cu Britt ne-am dus la Jenny. Ne-am dus şi ne-am cumpărat câte o cafea,iar după am ieşit în parcarea aeroportului. Acolo i-am văzut pe băieţi , care stăteau pe o bancă toţi, iar bineînţeles frate-mio fuma şi la fel făcea şi Drew. Îmi dau ochii peste cap ,şi încep să mai vorbesc cu fetele , până vin profii.
Exact în 15 minte am fost toţi în parcare , lângă autobuzele care ne duceau spre tabără. De data aceasta eu cu fetele ne-am urcat toate în acelşi autobuz şi ne-am dus direct în spate. Dar tot în acelaşi autobuz au urcat şi băieţii.
Ne-a luat două ore să ajungem la tabără. Odată ajunşi acolo, am rămas toţi uimiţi de cât de frumos era acolo. Uuuuuu –îmi spun eu- este până şi un lac. Atunci la noi au apărut câţiva îndrumători ,care ne-au condus la camerele noastre. Stăteam în mici căbănuţe de câte 3-4 persoane. Pff ... perfectă pentru mine şi fete. Am observat că vecinii noştrii erau „minunată gaşcă” . Ce ... ce „minuat”!
Intrăm în cabană şi începem deja să despachetăm . Seara s-a lăsat foarte repede fiind prinse cu despachetatul. Aşa că ne-am decis să facem toate câte un duş şi să mergem după direct la somn. Zis şi făcut.
Următoare dimineaţă ne-am trezit toate în jur de ora 10 ,iar apoi ne-am făcut toate rutina de dimineţă , îmbrăcându-ne după. Începuse să ne fie foame la toate,dar nu aveam nimic de mâncare,iar noi am ratat micul dejun.
-La dracu! –spune Britt- V-a trebuii să meargă una din noi până la băieţi şi să-i întrebe dacă au ceva de mâncare.
-Eu propun să meargă ... (dar sunt întreruptă de fete)
-Tu! –spun ele la unison-
-Eu?! Dar de ce eu? –spun eu şocată-
-Pentru că Jason e fartele tău ,şi pentru că faci o faţă de căţel plouat mai bine decât Britt! –spune Jenny zâmbind-
-Mă simt jignită! ... Dar sunt de acord cu tine Jenny! Dute tu şi nu mai comenta atâta! –spune Britt autoritară-
-Hââââhhh! Fie merg! –spun eu în timp ce îmi iau telefonul de pe măsuţa de cafea,şi ies din cabană îndreptându-mă spre a băieţilor. Bat la uşă , iar peste nici un minute îmi deschide Drew ... care avea doar un prosop înfăşurat în jurul taliei sale. ’Ahhh mamă ! Ce bunăciune bio!’ îmi spun în gând , şi mă muşc de buză.
YOU ARE READING
Good Girls Go Bad ( Francisco Lachowski F.F. ) - EDITARE
RomanceCassadra Harries este o fată ascultătore,cumite ... ea nu ştie ce înseamnă cuvântul ''rău'', fiind mereu un exemplu pozitiv. Asta până când ea cu mama ei, Kate, se mută în oraşul New York, la viitorul soţ al mamei ei, Richard, care are un fiu Jason...