Într-o zi vom fi împreună ( În curs de corectare)

capitolul 3 * familia*

***A iubi înseamnă ceva, restul nu e nimic. - Alfred de Musset ***

Bogdan:

Respir aerul țării mele imediat ce cobor din avionul meu privat, soarele era sus pe cer iar eu într-o stare de moleșeală datorită schimbului de fus orar.
Am decis să mă întorc în țară și să preiau conducerea agenției de modele la insistențele mamei mele după ce tatăl meu a suferit un accident vascular și este imobilitat într-un scaun cu rotile.
Mașina mea era în parcare probabil adusă de unul dintre angajați cu o zi înainte.
Am anunțat din timp că vreau să țin un interviu și să îmi aleg singur secretata.
Înainte să merg la agenție am ales să fac un tur a orașului în care mă născusem și crescusem și pe care îl abandonasem de câțiva ani în urmă pentru a mă stabili în America unde aveam o afacere imobiliară care mergea chiar foarte bine.
Eram conștient că îmi va lipsi cluburile, nopțile albe, fetele și cei 2 amici cu care eram asociat în acea afacere.
Parchez mașina în fața agenției dar îmi rezerv câteva clipe în care respir și sunt gata să încep un nou capitol din viața mea.
Ușa de la intrare îmi este larg deschisă de către bătrânul paznic pe care îl cunoșteam de mic și care îmi strânge mâna călduros.
Toți ochii sunt ațintiți asupra mea, unele angajate nici măcar nu își ascund privirile pofticioase.
Mulțumită aspectul meu fizic am avut orice femeie am vrut, de la divorțate la văduve.
Imediat ce ajung la etajul 2 care era de fapt etajul conducerii Monica secretara tatălui meu mă întâmpină:
- Bună ziua domnule director bine ați venit, ne bucurăm enorm să vă avem aici.
O văd cum roșește și cum se fâstâcește îmi arunc ochii la mâna ei și văd o verigheta, lucru care mă face să strâmb din nas.
- Bună Monica și eu mă bucur să fiu aici, vino în birou să îmi spui câte cv-uri s-au strâns, aș vrea să îmi arunc o privire peste ele și să alegem pe cine să chemăm.
- Sigur domnul director imediat le aduc, doriți și o cafea?
- Da multumesc, cu două pliculețe de zahăr te rog.
Imediat ce am intrat în birou m-au năpădit amintirile, parcă îl vedeam pe tata stând pe scaunul din piele, stiloul personalizat pe care i l-am dat în dar de Crăciun era pe birou, rama în care întreaga mea familie zâmbea fericită mama, tata, eu și sora mea.
Mă așez pe scaunul lui mare și impunător, Monica intră cu o ceașcă de cafea și cu un dosar în care se aflau cv-urile.
Am fost destul de surprins când am văzut peste 50 de cv-uri.
- Va dura un pic să mă decid pe cine chem la interviu așa că vreau să mă ajuți Monica încearcă să mi le triezi pe cele cu studii universitare ca să nu ne lungim foarte mult.
Pe măsură ce Monica îmi înmâna cv-urile m-am decis să aleg doar 10 candidate și să țin interviu chiar astăzi, așa că Monica a început să telefoneze candidatele.
- Domnule director vă las cv-urile celor care au confirmat.
- Multumesc, te rog fă-mi legătură acasă, vreau să vorbesc cu tata.
A dat din cap aprobând și a ieșit telefonul sunând imediat.
- Bună tată, cum te simți astăzi? Da, voi ține interviul și îmi voi alege o secretară. Imediat ce termin aici vin direct acasă. Să o saluți și pe mama, pe curând.
O bătaie în ușă scoate din visare era din nou Monica care mă întreabă dacă că pot începe interviul.
- Să intre prima candidată, te rog.
Chiar atât de plictisitor să fie, pe bune? Toate se vedeau că erau niște pițipoance care salivau și își ridicau fusta când se așezau pentru a atrage atenția, sunt conștient că pot avea orice pe oricine dar nici una nu îmi atrăgea atenția până când ușa s-a deschis și a intrat un înger.
Ochii căprui catifelați și roșeața din obraji îi dădea un aer inocent, era îmbrăcată simplu și purta un parfum proaspăt.
Mă ridic în picioare și îmi întind nerăbdător mâna către ea.
- Bună ziua Bogdan Dumitrescu.
- Ilinca Mercan.
Deci așa de numește acest înger îmi spun în gând.
Ce am întrebat-o nu știu dar îmi plăcea atât de mult să o privesc și îmi doream să o ating, să o sărut, să o fac a mea.
Bineînțeles că am angajato, când i-am spus nici măcar nu i-a venit să creadă.
Cine ar fi crezut marele crai să rămână blocat la vederea unei tipe cât se poate de simple, ce ar râde de mine cei doi prieteni ai mei dacă ar ști.
O voiam în patul meu, nu aș fi nici primul nici ultimul care are o relație cu secretara.
Plictisit peste măsură mă hotărăsc să părăsesc biroul și să mă duc acasă unde nebuna de sora mea mă așteaptă să o scot la cină, vrea să ne aducem aminte de vechile vremuri când eram nedespărțiți.
- Pe mâine Monica.
- O după amiază plăcută să aveți domnule director.
Imediat ce am ieșit din agenție m-am îndreptat spre mașina care mă aștepta în parcare pornind spre casa.
- Am ajuns!
- Bună puiule, ce mă bucur că te-ai mutat din nou acasă, mă întâmpină mama cu groaznicul apelativ.
- Mamă am crescut te rog nu mai îmi spune așa.
- Mai taci craiule, mereu vei fi puiul meu mic și răsfățat, îmi spune mama cu zâmbetul pe buze.
- Ooooo da ce onoare să vă avem din nou printre noi, apare râzând sora mea fără nici o invitație mă strânge în brațe.
- Și mie mi-a fost dor de tine pitico.
- Bogdan Dumitrescu țin să te anunț că deși port tocurile de 10 cm înălțimea mea depășește 1,69, îmi spune râzând.
O priveam și nu îmi dădeam seama când s-a maturizat, când a devenit femeia frumoasă din fața mea, cu siguranță voi omorâ ticălosul care îi va frânge inima.
- Mamă ce face tata? Pot să merg să îl văd?
- Puiule tocmai și-a luat medicamentele și acum a adormit, poți intra un pic la el.
Le sărut obrazul la amândouă, fără curajul merg în camera celui care până de curând era un zmeu, cel de care se temeau multi, un adevărat adversar în lumea afacerilor.
Din cauza temperamentului dur fratele său a hotărât să iasă din afacerea comună și să își deschidă o altă firmă care acum a devenit rivala noastră.
Îi mângâi mâna și o lacrimă îmi apare pe obraz.
- Voi face tot ce pot ca să fii cât mai mândru de mine tată.....te iubesc.
- Știu fiule și eu te iubesc, îmi spune tresar când îmi dau seama că el nu dormea.