capitolul 44 * un pas spre adevăr*

7.4K 398 0
                                    

***„E mai bine să nu ai idei deloc, decât să ai idei proaste. Mai bine să nu crezi în nimic, decât să crezi în ceva greşit." - Thomas Jefferson***

Bogdan:

după câteva săptămâni...

Ne-am ignorat sau cel puțin așa am crezut în mine se ducea o lupta interioară crâncenă o vedeam dimineața la sedință și apoi pe tot parcursul zilei Monica era omul de legătură prin care comunicam.
Era atât de aproape de mine și totuși atât de departe,aud gălăgie pe hol și râsul surorii mele, mă ridic după scaun și deschid ușa, Violeta îl ținea în brațe pe micul Ioan,crescuse atât de mult,era cel mai frumos copil pe care îl văzusem vreodată,toți erau cu spatele așa că nu mă observă nimeni când mă apropii.
- Vai Ilinca ce copil frumos, l-ai găsit cumva într-o revistă? spune Monica fermecată.
- Nu-i așa că este superb? El reprezintă viitorul meu,îl iubesc mai mult decât viața mea.
- Domnule director, nu v-am văzut, spune Monica dar eu eram deja fermecat de micuțul cu ochii verzi care atunci când mă vede întinde mânuțele mici spre mine, observ că purta brățară de la mine, lucru care mă bucură.
- Hei campionule ce faci? Hm? Te-ai făcut mare și frumos, mi-a fost atât de dor de tine, îl iau în brațe și îl strâng la piept,Ilinca nu spune nimic dar Monica și Violeta se uitau la noi uimite.
- Ce s-a întâmplat? De ce ne priviți ? Nu-i așa că suntem doi bărbați adevărați?
- Bogdan ce bine semănați,parcă ar fi fiul tău, nu al lui Cosmin, nu am timp să mă dezmeticesc de afirmarea surorii mele pentru că Ilinca se repede și mi-l ia din brațe.
- Mă scuzați dar noi trebuie să plecăm, avem programare la pediatru.
- Ce a pățit? Este bolnav? Mă reped să o întreb îngrijorat.
- Nu un control de rutină acum vă rog să mă scuzați, pe mâine, și plecă.
Nimeni nu înțelese de ce se comportase așa,de ce era speriată,îi fac semn Violetei să intram în birou și după ce închid ușa și se așează pe scaun o privesc , știam că pune ceva la cale.
- Bogdan ai încredere în mine?
- Da, de ce?
- Atunci spune-mi te rog tu și Ilinca vă cunoașteți de mult, nu-i așa?
- A fost secretara mea,este femeia de care sunt îndrăgostit, voiam să fac oficială relația noastră dar părinții noștri deja îmi aranjase condamnarea.
- Am știut eu, asta explică multe,felul cum va priviți......Bogdan relația voastră s-a ...........consumat?
- Violeta....
- Răspunse.
- Da de ce?
- Și v-ați protejat?
Avea dreptate niciodată nu am folosit nici o măsură de protecție, asta înseamnă că...
- Crezi că Ioan ar putea fi al meu?
- Aham, semănați ca două picături de ploaie.
- Trebuie să o întreb pe Ilinca, și dau să mă ridic de pe scaun.
- Stai, unde pleci?Tu ești naiv ? Crezi că îți va spune ? Pentru Dumnezeu.
- Și atunci? Ce sa fac?
- Îți aduci aminte de Alex? Colegul tău de bancă din liceu?
- Da.
- Este cel mai renumit detectiv din țară, cere-i ajutorul Bogdan, aveam eu o carte de vizită de a lui prin geantă, stai un pic să o caut, mă uit la ea cum cotrobăie și scoate cartea de vizită.
- Hai sună acum.
Formez numărul și caut să îmi liniștesc inima care o luase la galop.
- Alex? Bună Bogdan Dumitrescu sunt.
- Hei ce faci omule?Mai trăiești?
- Da mulțumesc de întrebare, am nevoie de ajutorul tău, vreau să apelez la serviciile tale, îți voi trimite un email cu tot ce vreau să afli și aș vrea ca totul sa fie rapid, este vorba despre viața mea.
- Atunci sunt onorat să te ajut, aștept emailul tău.
Îi închid și încep să tastez emailul cu numele, data în care ne-am cunoscut, data când ne-am despărțit, tot și îl trimit fără să îl recitesc pentru a nu pierde timp.
- Succes frățioare, aș vrea să te văd fericit, mă sărută pe obraz și pleacă.
Zâmbesc la gândul că ar putea fi adevărat și că visul meu s-ar îndeplini, aș divorța imediat de Giulia și aș începe totul de la 0.

Ilinca:

M-am speriat foarte mult când am auzit ce a spus Violeta, trebuia să fac ceva, trebuia să plec, să plec departe nu puteam permite ca Bogdan să afle adevărul, Ioan era al meu și atât.
Trecuse câteva zile de la incident și spre norocul meu nu a avut nici o urmare,eu și Bogdan ne ignoram în continuare,pe Giulia am mai văzut-o de 3 ori în firmă dar de fiecare dată am ocolito cu succes.
Era sâmbătă, o zi frumoasă de toamnă,copacii erau colorați deja de zânele toamnei, Vlad intrase de gardă , Adi era la cafenea, Livia era acasă la ea și eu eram cu fiul meu, pe zi ce trece mă uimea mai mult și mai mult era foarte încăpățânat și cu un caracter foarte puternic.
- Ce zici să facem astăzi iubirea mea a? Stăm acasă și ne uitam la desene sau mergem la copii ?Sufletul meu te iubesc atât de mult, și îl strâng la piept el începe să gângurească și apoi rade.
Aud soneria de la intrare .
- Cineva ne vizitează,i-a să vedem cine a venit la noi, îl iau în brațe și cobor.
- Bunaaaaa, sper că nu deranjez, o văd pe Violeta în prag.
- Deloc, intra te rog.
- Ce face cel mai iubit bebeluș de pe terra , bună și ție micule prinț?
- Hei nu mai este bebeluș, este deja un băiețel mare.
- Hai la mine vii?întinde brațele spre el și Ioan o accepta bucuros.
- Te servesc cu o cafea?
- Nu, de fapt mă gândeam să vă scot la o plimbare în parc, îl ducem pe Ioan la locul de joacă noi mâncăm vată pe băț, a? Ce spui?
- De fapt și noi aveam de gând să ieșim, acum dacă te avem și pe tine cu atât mai bine, hai să îl schimbam pe micul ștrumf.
Urcăm să îl schimbam de hăinuțe și apoi ieșim în parc.
A fost o zi superbă,foarte reușită,Ioan se simte bine în preajma Violetei, și ea îl iubește destul de mult, încă odată legătură de sânge.
- Ilinca vreau să îți spun ceva de fapt nu știu aș vrea să te atenționez cumva, se fâstâcește
- Spune.
- Te rog ai grija de tine și de Ioan, ferește-te de Giulia, nu o mai confrunta, ocolește-o.
- Mie nu îmi este frica de nimeni Violeta.
- Știu dar comportamentul ei în ultima vreme lasă de dorit, cred că va avea nevoie de un psihiatru.
- Îmi pare foarte rău.
- Să nu îți pară Ilinca,toată viața ei și-a bătut joc de oameni de lângă ea.
- Cred că de acum ne vom retrage,se lasă frigul și nu vreau să răcească, Ioan hai să îi facem "pa" Violetei.
- Pa micule prinț, ne mai vedem da? Mi-a făcut plăcere să îmi petrec ziua cu voi.
- Și nouă, te pup
Ne îmbrățișam și pornim fiecare pe drumul nostru.

**Dacă v-a plăcut nu uitați să votați,este foarte simplu apăsați pe steluța din partea stânga în josul paginii și gata! Vezi ce simplu e? Vă pup***

Într-o zi vom fi împreună ( În curs de corectare)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum