Într-o zi vom fi împreună ( În curs de corectare)

capitolul 32 * rivalitatea*

***Acela care nu se iubește pe sine însuși nu stăpânește nimic pe lumea asta. - Giovanni Boccaccio***

Bogdan:

Deși șocat la vederea Ilincai care intră în biroul lui Cosmin, o voce interioară îmi îndreptă pașii spre micuțul din brațele sale.
Era cel mai frumos copil pe care îl văzusem în viața mea,bucuria îmi acaparase întreagă inima când l-am luat în brațe.
Avea niste mânuțe și piciorușe dolofane, îmbrăcat într-un costum de marinar, brunetel și cu ochii verzi, când începu să râdă întregul birou era scăldat în veselia lui.
Ilinca era asemenea unei stane de piatră , nu se mișcă nici măcar un centimetru de lângă ușă.
- Ei bine? Se pare că și fiul meu vrea să fie prietenul tău.
Mă scoate din lumea mea Cosmin care se apropie de Ilinca și o sărută.
- Nu am știut că ești ocupat, trebuie să mă întâlnesc cu Ioana și am zis să trecem un pic și pe la tine, o ascultam dar întreaga atenție era spre copilul din brațele mele, îl așez în picioare pe birou și nu mă satur să îl privesc.
- Se pare că fiul meu te-a vrăjit vere, deja cuvântul fiul meu mă irită, acel copil trebuia să fie al meu și al Ilincai.
- Da, este cel mai frumos copil pe care l-am văzut în viața mea,atât de perfect.
- Deja este târziu , trebuie să plec o aud pe Ilinca care se repede și îmi i-a copilul din brațe.
- Stai că eu încă nu l-am alintat, îl aud pe Cosmin care îl i-a în brațe și îl sărută pe obraji.
- Cine e mândria lui tati? Promit că astăzi voi veni mai devreme acasă și voi petrece mai mult timp cu voi, bine?îl privesc cu o trage și pe Ilinca în brațele sale și furia pune stăpânire pe mine.
- Am plecat,ne vedem acasă,îi spune Ilinca după ce îi ia băiatul din brațe.
- La revedere Bogdan, și ieși.
- Ești bine Bogdan? mă întorc spre Cosmin care mă privea uimit de reacția mea.
- Da scuza-ma,este un copil foarte deosebit, vreau să te rog să îmi dai voie să petrec din când în când timp cu el, probabil faptul că îmi doresc enorm un copil mă face atât de slab.
- Bogdan ce o oprește pe Giulia să îți dăruiască un copil?
Mă așez pe scaun și îmi iau capul în mâini.
- A rămas însărcinată când eram în America acum câteva lui și l-a avortat.
- Cum e posibil de ce, era cu probleme?
- Singura problema era că ea nu își dorea un copil, nu vrea să își strice corpul și nici timpul și faptul că cineva "i-ar molfăi sânii" așa cum spune ea o dezgustă,mă ridic după scaun și mă îndrept spre fereastră, nu știu de ce îi povesteam tocmai lui lucrurile astea. Mi-a omorât copilul...ce pot să mai fac?
- Știu câtă durere poate provoca pierderea unui copil,îl privesc și îmi plec privirea plina de umilință.
- Și lucrul asta va distruge relația, asa-i Bogdan?
- Poate că da, poate că nu,ridic din umeri și caut să nu mă destăinui mai mult.
- Sunt foarte norocos că Ilinca este în viață mea, nu îmi pot dori nimic mai mult, sunt mirat pentru că Ilinca încă îl alăptează pe Ioan și a zis că îl va alăpta până se va sătura ei.
Îl privesc trist și știam că îl uram degeaba, el o merita mult mai mult decât mine.
- Și spuneai că familia ei a murit acum 2 ani?îmi încerc norocul poate mai aflu anumite lucruri din perioada în care eu am lipsit.
- Da, trist să îți pierzi întreaga familie, și oftă,norocul ei dacă îl pot numi așa sunt cei doi prieteni ai ei Adi și Vlad care sunt și nașii de botez ai lui Ioan.
- Cum le-a permis biserica să îl boteze? îl întreb mirat?
- Deci ști și tu că au o relație nu prea ortodoxa?
- A....da i-am cunoscut la cafenea și de acolo....
- Ilinca a venit cu geniala idee să îi cuplăm, pe Adi cu Marga servitoarea noastră și pe Vlad cu Ioana medicul ginecolog al Ilincai și colega lui de la spital.
Niciodată nu m-am îndoit de mintea Ilincai, întotdeauna mă surprindea, telefonul meu începu să sune mă uit la numele apelantului și zâmbesc era mama.
- Bună mamă.
- Bună puiule ce faci? deranjez?
- Nu, deloc sunt în biroul lui Cosmin.
- Să îl saluți din partea mea, te-am sunat să îți spun că diseară organizez o cina având în vedere că sora ta și Radu se întorc în țară și aș vrea să vă am pe toți la aceeași masă și o voi invita și pe Lidia, intreabal și pe Cosmin dacă poate veni împreună cu Ilinca și obligatoriu cu cel mic, vreau să miroase și în casa mea a bebeluș.
- Cosmin mama vă invita la cină în seara asta, va veni și Lidia.
- Da, nu cred că Ilinca a făcut un program pentru seara asta, cu drag.
- Vor veni și ei mamă,te pup vorbim acasă când ajung.
- Și eu te pup puiule.
Închid telefonul și îl bag în buzunar.
- Gata am plecat Cosmin, ne vedem mai târziu, dau mâna cu el și ies.
Avem o stare de spirit foarte buna, o bucurie interioară, totul știu că se datora micuțului Ioan, impactul pe care l-am avut asupra mea a fost enorm, știam că pe el și pe frumoasa Ilinca îi voi revedea mai târziu, mă mulțumeam și cu atât, să-i știu în preajma mea, momentan.
Ajung acasă și aud râsete din salon, intru și îmi observ întreaga familie bine dispusă împreună cu Giulia care privea plictisită pe fereastră și pe Radu care o ținea de mână pe sora mea.
- Bună ziua familie...toți se întorc spre mine și îmi zâmbesc.
- Bună puiule, bine ai venit, o sărut pe obraz pe mama,îmi îmbrățișez sora de care îmi era tare dor,dau mâna cu Radu și cu tatăl meu.
- Da cine este bine dispus astazi?Cărui fapt se datorează fericirea ta? Giulia începe să comenteze când mă apropii să o sărut formal.
- Te deranjează buna mea dispoziție? o întreb în timp ce o privesc în ochi, nu eram dispus să o las să îmi strice bucuria din suflet,zâmbesc că alege să mă ignore și privește pe fereastră.
- Și cum merge relația voastră? îmi îndrept privirea către cei doi porumbei de pe canapea.
- Super bine,ne iubim foarte mult și nu am putea să trăim unul fără celălalt, răspunde sora mea mândră,mă bucuram pentru ea , măcar ea se căsătorească din dragoste.
- Am uitat să vă spun, începe mama să vorbească, diseară la cina i-am invitat pe Livia, pe Cosmin cu soția sa Ilinca și cu bebelușul lor.
Giulia tresări când auzi numele Ilincai, doar nu își aducea aminte ce ceartă noastră când îmi reproșa că noaptea prin somn strigam numele Ilincai, ba nu își aminti pentru că simt cum mă arde cu privirea, tot ce trebuia să fac era să mă comport cât puteam de rece cu ea în seara asta,pentru a nu da de bănuit.
- Vă las, urc în camera mea, mă duc să fac un duș și să mă pregătesc.

- Ești gata puiule? Invitații tocmai au sosit își parchează masina, o aud pe mama care ciocănește la ușa mea.
Îmi creștea inima din ce în ce mai tare, mă îmbrac cu sacoul și ies din camera coborând în fugă scarile.
În acel moment ușa se deschide și intră Livia care îl ținea în brațe pe micuțul Ioan,acesta era îmbrăcat într-o pereche de blugi cu bretele și o cămașă albă și încălțat cu cea mai mică de pereche de adidași pe care i-am văzut în viața mea.
Mă apropii de el sa îl iau în brațe dar Giulia apare de nicăieri și mă ia de braț și mă oprește totul sub privirile Ilincai care intră și ea pe ușă la brațul lui Cosmin.
Era fermecătoare îmbrăcată într-o pereche de pantaloni negri largi din mătase,un maieu care îi scotea bustul și un sacou,părul îl avea strâns în coadă,parfumul și machiajul natural așa cum îi stătea ei bine.
- Bună seara, cât de mult mă bucur că a-ți venit, o aud pe mama care o îmbrățișează cu foc.
- Bine v-am găsit și mulțumim pentru invitație, îi răspunde Ilinca mamei.
Cosmin o ținea de mână și îi dă drumul când ajunge în dreptul nostru.
- Mă bucur că sunteți în această seară aici, reușesc să le spun.
- Ea este Giulia.....
- Soția lui,și întinde mâna spre Ilinca cu un zâmbet plin de venin și cu flăcări în priviri.
- Încântată de cunoștință Ilinca.

**Dacă v-a plăcut nu uitați să votați,este foarte simplu apăsați pe steluța din partea stânga în josul paginii și gata! Vezi ce simplu e? Vă pup***