Într-o zi vom fi împreună ( În curs de corectare)

capitolul 12 *plimbarea*

***Indragostitii se aleg unul pe altul. ***

Ilinca:

Odată ce pășesc în camera îmi sună telefonul zâmbesc când îi văd chipul haios a lui Adi pe ecran și răspund.
- Bună Adi.
- Hei mândro, ce faci? Cum ți-a mers astăzi ? Eu sunt cu Vlad în apartament facem ultimele retușuri să te poți muta. Te salută Vlad.
- Bună Vlad, te pup, Adi nu era nevoie făceam eu tot ce trebuia, mă faci să mă simt prost.
- Nu te mai simți prost, încearcă să te simți cât mai bine acolo cu papusel.
- Adi încetează ești un băgăcios, râd.
- Ce faci tu acum, de fapt lasă-mă să mă gândesc....îți cauți cu ce să te îmbraci?
- Vai ești groaznic, de unde ști?
- Intuiția draga mea...unde pleci?
- Nu știu mi-a spus doar să fie ceva comod.
- Atunci o pereche de adidași, un pantalon scurt și un tricou apropo fără sutien.
- Ești și pervers acum, izbucnim amândoi în râs.
- De unde mama naibii mereu ști de combinația dintre haine și restul?
- Am terminat facultatea de designer vestimentar dar ce voiai să o iau pe urmele Iuliei Albu? Să îmi pun un curcan pe cap? începem să râdem de data asta acompaniați de Vlad.
- Mi-am găsit hainele acum te las mulțumesc de ajutor, vă pup pe amândoi, mai vorbim.
Închid telefonul și încerc să mă schimb cât mai repede și să cobor.
Odată ajunsă în parcare Bogdan mă aștepta rezemat de botul mașinii schimbat de cămașă de dimineața într-un tricou alb care îi venea perfect pe trupul lui după care îmi venea să salivez.
Când mă vede îmi zâmbește și mă trage în brațe sale.
- Am întârziat? îl întreb înainte să mă tragă într-un sărut care îmi înmoaie genunchi.
- Te aștept o viață iubito, îmi face semn să intru în mașină.
- Ai urcat și tu în camera să te schimbi? Cum de nu am auzit?
- Nu am urcat m-am schimbat în mașină sub bancheta din spate am un mini șifonier cu câteva haine, dacă urcam sigur încurcăm camera și nu voiam să renunț la surpriza mea.
Îl privesc cu dragoste și îi mângâi obrazul, el privește în ochii mei și îmi mângâie buzele cu degetul mare.
- Sunt atât de norocos că te am.
- Da și eu cea mai invidiată, nu ai văzut că azi unele dintre ele mai aveau un pic săreau peste birou?
- Femei de nimic, astea sunt iubito, nici una nu se poate compara cu tine, roșesc și îmi pun centura după care pornim la drum.

Bogdan:

O priveam și vedeam bunătatea, simplitatea, mă atrăgea totul la ea, când parchez mașina în fața unui fast food se întoarce zâmbind spre mine.
- Cred că ați greșit direcția domnule director.
- Ba nu, având în vedere că nu ești ca fandositele de astăzi care nu fac altceva decât mănâncă ca iepuri doar varză și beau doar apa cu lămâie de asta erau atât de acre, vreau să mâncăm un hamburger sau o shaorma cu de toate și să bem un suc acidulat, îți plac nu?
- Le ador, îmi spune amuzată și dă să iasă din mașină dar o trag de mână înapoi , îi mângâi obrazul.
- Eu te ador pentru tot ceea ce tu ești, pentru felul tău, pentru stilul simplu și natural, aș putea să stau o veșnicie să te privesc și să te sărut.
- Ați putea domnule director,dar eu mor de foame, începem să râdem amândoi și ieșim din mașină intrând în fast food.
Am comandat câte un hamburger, câte un suc și ne-am retras la o masa.
Rând pe rând bărbații prezenți o priveau cu interes acest lucru mă făcea să mă simt bine dar și un strop de gelozie încolțea în mine.
- Și cum de intri într-un fast food tu ești învățat cu restaurante de lux? mă întreabă.
- Că sunt Bogdan Dumitrescu, în clipa asta nu știu decât eu și tu aici nu mă cunoaște nimeni și câte odată mă satur de tot protocolul și îmi place să mai evadez.
După ce mâncăm pe săturate îmi iau iubita de mână și mă îndrept spre mașina spre a doua locație surpriză.
- Hm chiar nu ai de gând să îmi spui unde mergem? mă întreabă cu o față de copil.
- Imediat ajungem iubito de fapt privește în față, uimirea de pe fața ei mă face să zâmbesc .
- Vai nu pot să cred, îmi place enorm să vizitez grădină zoologică, coboară din mașină ca un copil nerăbdător.
Imediat o urmez după ce blochez mașina o iau de mână și ne îndreptăm spre intrare.
- Nu iți poti imagina cât de fericită sunt Bogdan, aș vrea ca tot ce s-a întâmplat până acum să nu fie un vis și dacă este să nu mă trezești.
- Nu este un vis iubito, suntem împreună, suntem cât se poate de reali, o trag într-o îmbrățișare și apoi într-un sărut.
Cu greu mă despart de ea și continuăm să privim cuștile animalelor.
-Uite Bogdan vezi ursul ? Privește-l cât de nefericit este, cum se plimbă dintr-o parte în alta a cuștii, simte că locul lui nu este aici, câteodată mă simt vinovată din cauza bucuriei pe care o simt atunci când intru într-o grădină, îmi place să le văd dar nu în cuști, locul lor e în libertate ar trebui interzise prin lege grădinile zoologice.
O priveam și aș fi stat o veșnicie să o ascult, dar mă trase de mână mai departe.
- Uite tu te asemeni cu un păun îmi spune uitându-se la mine.
- Pe bune? Atât de albastru sunt la față? întreb în spirit de glumă.
- Nu , mă refeream la mândrie la siguranța ta cu care mergi ca și cum știu că sunt frumos, deștept, plin de tine mai pe scurt.
- Mă rănești, îi spun imediat și ea de uita la mine cu ochii mari să își ceară scuze.
- Sunt un nimic pe lângă tine, tu ești lebăda supremă, îi fac semn spre iazul de lângă noi.
- Eu lebădă? Greșești poate rățușcă cea urâtă, lebăda este grațioasă, frumoasă.
- Ești cea mai frumoasa femeie pe care am cunoscut-o în viață mea, cea mai simplă, naturală.
Nu îmi spune nimic, se cuibărește la pieptul meu în timp ce ieșim pe poarta grădinii.
Odată ajunși în hotel luăm liftul spre etajul nostru, ajunși în dreptul ușii mă privește zâmbind.
- Domnule director nu v-am prezentat programul de mâine.
- Fii fără grijă iubito că nu am uitat, hai mai bine să intram mai repede și să consultăm agenda, îi spun râzând.
Intrăm și nu rezist mult, îmi pun mâinile pe talia ei și o lipesc de mine.
Îmi mângâi obrazul și îmi trec degetul peste buzele ei moi și catifelate, mă privea cu ochii ei de căprioară în care citeam sinceritate.
O sărut înfometat de dorință și de pasiune, o dezbrac ușor de haine ca să o îmbrac în săruturi și mângâieri, o așez ușor pe pat îi soptesc:
- Ești a mea, doar a mea.
Scap cât pot de repede și eu de haine și când mă apropii din nou de ea, o simt cum se mulează perfect pe trupul meu, mă simțeam ca un puzzle care și-a găsit piesa lipsă.
O pătrund adânc și o fac să geamă ajungem amândoi pe culmile extazului cunoscând împlinirea, mă trântesc pe pat și o trag la piept.
- Nu vreau să mai pleci de lângă mine, vreau să mă trezesc în brațele tale, îmi zice în timp ce se uita în ochii mei.
- Aici voi fi iubito, nu te voi părăsi niciodată, o sărut apoi adormind împreună.