Într-o zi vom fi împreună ( În curs de corectare)

capitolul 33 * legaturi neînțelese*

***„Te iubesc fără să știu cum sau când sau de unde. Te iubesc pur și simplu, fără complexități sau mândrie; te iubesc pentru că nu știu altă cale..." (Pablo Neruda)***

Ilinca:

Nu eram încântată deloc de faptul că vom petrece seara în compania mari familii Dumitrescu,dar când Livia a venit și a spus că va fi și ea prezentă nu am avut cum să refuz.
Acum stăteam față în față cu femeia care mi-a furat dreptul la fericire,era înaltă, picioare interminabile,mult mai frumoasă decât în poze, îmbrăcată într-o rochie mulata pe corp,de culoarea indigoului, părul era îndreptat,un machiaj perfect dar în ochii îi puteai citi răutatea din suflet.
Când mi-a întins mâna pentru a face cunoștință i-am privit manichiura perfectă.
- Doamne Cosmin, Ilinca ce copil frumos aveți, ne întoarcem și îl privim pe Ioan în brațe la adevărata lui bunica la Gabriela.
- Vă rog, poftiți în salon, ne face semn cu mâna fără să-l lase din brațe pe bărbățelul meu.
Intrăm în salon și mă așez împreună cu Cosmin și Livia pe canapea, în fața noastră se așeza Bogdan împreună cu Giulia care se ținea scai de el.
Se vedea nefericirea din ochii lui chiar dacă voia să o mascheze jucând un rol de soțul perfect într-o căsnicie perfectă.
- Avem un copil în casa? și o văd pe sora lui Bogdan care era împreună cu unul dintre cei cu care făcuse pariul tocmai își făcu apariția.
- Mă bucur să te cunosc Ilinca,Cosmin ce mai faci, vine spre noi și ne plasăm câte un pupic pe obraz.
- Pot să îl țin și eu în brațe? mă întreabă în timp ce se apropie de el.
- Sigur că da.
- Hei ce faci micule prinț? Cum te numești?
- Ioan se numește,răspunde mândru Cosmin.
- Să nu îmi spui că i-ai pus numele bunicului,aud întrebarea și strâng din ochi știam ce era în sufletul lui Bogdan.
- S-a nimerit, Ilinca a fost cea care a ales numele.
Suntem întrerupți de telefonul Giuliei care începe să sune, se scuză și plecă, în sfârșit puteam și eu să respir de când se așeza în fața mea mă privi în continuu,fiecare respirație, clipire gest pe care eu îl făceam,nimic nu-i scapă.
- Nu seamănă deloc cu tine Cosmin ,probabil în partea Ilincai și la culoarea ochilor și a părului, fizionomia un pic e a Ilincai, uite în poziția asta seamănă leit cu Bogdan când era mic.
Panica mă cuprinde,evit sa îmi ridic privirea că nu cumva sa ne intersectam privirea, înghit nodul din gât, Cosmin mă strânse de mână pentru a mă încuraja.
- Toti bebelușii seamănă între ei mai ales când sunt mici,mama mea a avut ochii verzi,seamănă foarte mult cu ea, mint,are caracterul și ambiția lui Cosmin, o personalitate puternică,îl privesc pe soțul meu și zâmbesc, dar Bogdan mă privește insistent Și sper să nu-i fi încolțit prin minte nici o idee.
- Faceți un cuplu foarte frumos, cum v-ați întâlnit? întreabă Giulia imediat ce ajunge înapoi la locul ei în fața mea și lângă Bogdan.
Îi fac semn lui Cosmin să înceapă el să povestească.
- Ilinca a fost secretara mea, ne-am îndrăgostit și uitane aici, simplu.
- Mda tipic și cum te-ai acomodat Ilinca în lumea noastră, bănuiesc că vii dintr-o familie modestă și părinții tăi probabil s-au bucurat enorm că ai reușit să le oferi o altă viață,un alt trai, o privesc și mă întreb unde vrea să ajungă.
- Cosmin nu mi-a cunoscut familia.
- Ești orfană?
- Giulia, îl aud pe Bogdan cum o atenționează să înceteze, totuși țin bărbia sus și nu o las să mă facă să mă simt inferioară ei.
- Acum da, mi-am pierdut familia într-un incendiu, peste 2 luni se împlinesc 2ani de când i-am pierdut și familia mea a avut mereu un venit mediu, părinții mei m-au învățat să mă mulțumesc și cu mult și cu puțin.
- Și nu contează familia din care provine femeia contează ce familie vrei să construiești cu acea femeie.
- Ai perfectă dreptate Ilinca, ne pare rău pentru pierdere, trebuie să fie dezastruos, îmi spune mama lui Bogdan.
- Așa este dar am avut lângă mine persoanele potrivite trimise de cel de sus,fără de care nu puteam să depășesc perioada grea.
- Și acum cu ce te ocupi ?mă întreabă sora lui Bogdan care îl avea în continuare pe fiul meu în brațele ei.
- Momentan nimic, mă dedic lor,și fac semn spre Cosmin și Ioan, apoi probabil mă voi întoarce în firmă.
- Ca director la ce departament,acum că ești soția...aud vocea pițigăiată din fața mea.
- Giulia încetează, o atenționează din nou Bogdan.
- Te înșeli dragă Giulia tot pe postul de secretara, îmi place să îl știu pe soțul meu aproape.
Îmi zâmbește arogant și îmi mut privirea spre servitoarea care tocmai intrase în salon să ne anunțe că cina era servită.
Ne ridicăm și intrăm într-o cameră unde era o masă imensă plină cu mâncăruri alese.
Îmi recuperez fiul și îl sărut apăsat pe obrăjori zambesc când văd că mama lui Bogdan se gândise la fiul meu și îi aduse un scaun pentru masă, Ioan era atât de încântat când l-am pus în scaun imediat începu să râdă și să dea din mânuțe și piciorușe.
- Vă mulțumesc pentru că a-ți acceptat invitația noastră, ne bucurăm să vă avem în casa noastră, spune tatăl lui Bogdan.
Zâmbesc și îi pun lui Ioan pe tăviță din fața lui câteva feliuțe de măr, Giulia și Bogdan erau în fata noastră, Radu și Violeta lângă ei , eu eram între Livia și Cosmin, soții Dumitrescu se aflau la cele două capete ale mesei.
Dupa un timp îl văd pe Ioan că se freacă la ochii și începe să scâncească.
- Așa este mereu gălăgios? o aud pe Giulia care strâmbă din nas vizibil deranjata de zgomotele făcute de fiul meu.
- Nu este gălăgios, doar un pic obosit, vă rog să mă scuzați va trebui să merg să-l adorm, mă ridic și mă îndrept spre scaunul lui Ioan și îi fac semn lui Cosmin că mă descurc.
- Vin cu tine Ilinca, să-l ducem în camera mea, o văd pe Violeta că se ridică și vine lângă mine.
- Nu e nevoie să urcați la etaj cel mai bine îl veți duce în camera mea, o aud pe Gabriela și îmi face semn cu mâna în ce direcție să mă îndrept, îi zâmbesc lui Cosmin și ies din cameră.
Trecem pe lângă un birou foarte mare și impunător și intrăm în camera seniorilor, era foarte spațioasă, un pat matrimonial imens si culorile predominante erau cremul și maroul, îmi așez fiul pe pat și instinctiv îmi fuge ochii la rama de pe noptiera,o fotografie cu Bogdan, avea o cel mai frumos zâmbet,era același bărbat de care mă îndrăgostisem,tatăl copilului meu.
- Fratele meu înainte să se însoare,era plin de viață, mereu vesel, dar de când s-a căsătorit cu Giulia s-a schimbat enorm.
- Nu te deranjează dacă încep să-l alăptez?
- Firește că nu,este cel mai frumos lucru pe care îl poate face o femeie, și privi cu admirație.
- De ce spui că s-a schimbat? Doar s-a căsătorit din dragoste.
- Nu,a fost nevoit, am fost la un pas de faliment, și familia Giuliei era singura noastră salvare,rememorez momentele când am aflat că se însoară și mi s-a strâns inima.
- Ști ce cred eu, că fratele meu iubește, trăiește acea iubire imposibilă, căsnicia asta pentru el a însemnat separarea de persoana iubita, nu-mi place să îl văd deloc trist,Giulia a fost prietena mea cea mai bună și chiar m-am bucurat când am auzit că va fi cumnata mea, mereu l-a vrut pe Bogdan pentru ea dar când îl văd cât este de nefericit, câteodată îmi vine să îi plâng de milă, știam că mă iubește, inima îmi repeta în continuu.
- De ce nu îi dă o șansă Giuliei este o femeie superbă? o întreb și începe să zâmbească strâmb.
- A încercat dar nu din dragoste ci pentru a trăi liniștit, și ce crezi? I-a cerut un copil, știi ce a făcut scorpia? Un avort, nu-i plac copii. Asta l-a dărâmat pe fratele meu, părinții mei nu știu despre asta.
- Îmi pare rău să aud,chiar îl compătimeam, uite a adormit, îmi privesc fiul care adormise la pieptul meu, îi scot sânul din gura și îl așez pe pat.
- Crezi că am putea fi prietene?mă întreabă Violeta.
- Sigur că da îmi face plăcere, și mă îmbrățișează, o doamne în ce mă adânceam?mai întâi am aflat gradul de rudenie dintre cei doi bărbați din viața mea, apoi s-au asociat acum sora lui îmi cere să fiu prietena ei, adevărații bunici își iubește nepotul fără să știe adevărul, ce va urma?

**Dacă v-a plăcut nu uitați să votați,este foarte simplu apăsați pe steluța din partea stânga în josul paginii și gata! Vezi ce simplu e? Vă pup***