Într-o zi vom fi împreună ( În curs de corectare)

capitolul 35 * inaugurarea*

***Trebuie să trăim și să creăm. Să trăim pâna la lacrimi. - Albert Camus***

Ilinca:

Toată noaptea a dormit neîntors năzdrăvanul meu, dimineața Cosmin a plecat la servici și noi am rămas singuri în casa, astăzi era ziua liberă a Margai.
Îl sunasem pe Cosmin să-l întreb ce pregătesc pentru cină dar el îmi spune că vom ieși în oraș.
Eram în camera lui Ioan ne jucam împreună și aud ușa la intrare, pașii pe scări și apoi ușa camerei ușor deschizandu-se, îl ridic pe Ioan și mă întorc spunând.
- Bine ai venit acasă tati, Ioan începe să chicoteasca iar eu rămân nemișcată.
În pragul ușii era Bogdan ochii lui erau inundați de lacrimi.
- Îmi cer scuze, am crezut că....
- Nu trebuie, știi că mi-aș da jumătate din viața să fie adevărat, își șterge lacrimile și se îndreaptă spre noi.
- Cosmin e jos, a rămas să vorbească la telefon, îmi permiți?îmi face semn spre fiul meu, aprob și îl asez în brațe lui.
- Ce faci campionule? Ai împlinit deja un an, ești băiat mare nu-i așa? chicotesc când îl aud pe Ioan că îi răspunde în limba lui.
Scoate din buzunar o cutie mică albastră din catifea și mi-o înmânează, degetele noastre se ating, nici unul dintre noi nu are curajul să întrerupă momentul, în schimb fiul meu începe să scoată sunete care ne provoacă amuzament.
- Un mic cadou, nu am putut ajunge la petrecere, observ tristețea din glasul lui.
- Mulțumesc, deschid cutia, găsesc o brățară din aur cu o tăbliță pe care era gravat numele fiului nostru IOAN.
Zâmbesc și îmi trec degetele peste ea.
Îmi venea să plâng și să îi îmbrățișez pe amândoi le strig cât de mult îi iubesc și cât înseamnă pentru mine.
- În sfârșit acasă, intră în cameră Cosmin cu bucurie.
- Bună Inima mea ce faci, cum s-a comportat astăzi fiul meu? mă sărută.
- Cred că cel mai bine ar fi să îl întrebi, este destul de mare să îți răspundă.
- Hai la tati, ce face bărbățelul, ai supărat-o azi pe mami?? îl ia din brațele lui Bogdan și îl strânge la piept.
Îi aveam în fața pe cei 3 bărbați din viața mea Bogdan reprezenta trecutul și da încă era stăpânul inimii mele, Cosmin prezentul bărbatul care mi-a redat încrederea și care mă face să mă simt în siguranță lângă el și Ioan viitorul și întreaga mea viață.
- Eu plec, vă rog să mă scuzați.
- Vere rămâi la masă să luăm cina împreună.
- Nu, mulțumesc pentru invitație dar sunt așteptat acasă.
Îi citeam tristețea, durerea din ochii lui creștea, verdele de alta data era acum șters.
- Inima mea îl conduci tu la ușă? văd că îi este somn lui Ioan și vreau să îi citesc o poveste.
- Sigur.
- La multi ani încă o dată campionule, mă lași să îți dau un pupic? după ce îl pupă pe obraz și îl strânse la piept ieșim amândoi pe ușă.
Coborâm împreună scările și simțeam că nu îmi pot controla corpul, inima îl striga, plămânii voiau să îi umplu cu parfumul lui, ochii nu mă mai ascultau și lacrimile o luă la vale pe obraji, buzele mi se uscase, îmi duc o mâna la piept pentru a mă liniști atunci când mă apropii de ușa de la intrare, pun mâna pe clanța că să o deschid dar Bogdan mă opri.
- Chiar vrei să plec iubito? îmi ridic ochii încețoșați de lacrimi și îi văd și ochii lui roșii de plâns.
- Este cel mai bun lucru pe care îl poți face, fiecare dintre noi are o familie, te rog nu îngreuna lucrurile, mai mult.
Îmi prinde bărbia și îmi ridică chipul îți jur că într-o zi vom fi împreună, te iubesc și toată durerea asta va rămâne o amintire.
Își șterse lacrimile și ieși pe ușă, o închid fără a face zgomot și intru în bucătărie unde scot rapid două cepe și încep să le toc.
- Ilinca ce sa întâmplat de ce plângi?
Mă întorc zâmbind la el și îi arăt tocătorul plin cu ceapă.
- Ți-am spus că vom comanda ceva de mâncare de ce trebuie să te ostenești?
- Ști cât de mult îmi place să îți gătesc, mă trage la pieptul lui și mă sărută.
- Și tu ști cât de mult te iubesc nu?se uită rapid dacă am ceva pe aragaz sau în cuptor, mă ia în brațe și mă duce în dormitor.
- Cred că știu ce voi cina în seara asta, râde când mă așează pe pat.
- Atunci cina vă este servita domnule, trebuia să îi ofer orice îmi cerea, nici așa nu reușeam să îi arăt iubirea mea care era de fapt recunoștință, Bogdan nu va fi niciodată al meu chiar dacă ne iubeam totul ținea de trecut, prezentul era Cosmin trebuia să mă dedic trup și suflet lui, chiar dacă gândurile mele erau pline cu amintirea lui începem să ne sărutăm și să ne lăsăm purtați de valurile pasiunii.
- Săptămâna viitoare vom avea inaugurarea noua clădire de birouri unde ne vom desfășura activitatea, îmi spune în timp ce mă trage la pieptul lui.
- Vă mutați în clădire nouă?
- Da am omis să îți spun, la cât de mult a fost de lucru, sute de preselectii, modele, articole vestimentare, defilări, etc.
- De câte ori ți-am spus că vreau să îți dau o mâna de ajutor, de ce nu mă lași?
- Pentru că tu ești deja ocupată cu creșterea fiului nostru.
- Am muncit din greu atât eu cât și Bogdan pentru a putea pune din nou pe picioare imperiul pe care bunicul la construit.
- Și ce nume a-ți ales pentru noua firmă?
- Asta va fi surpriză, vei afla abia săptămâna viitoare, se ridică din pat pentru a merge la baie și îl văd cum se dezechilibrează și cade pe covor.
- Cosmin, ești bine? mă dau jos din pat și mă asez în genunchi lângă el.
- Da Ilinca, nu-ți fă griji oboseala își spune cuvântul.
- Atunci treci în pat domnule Simion că m-ai speriat rău.
- Îți mulțumesc că îți faci griji pentru mine.
- Cum să nu îmi fac Cosmin încetează cu prostiile astea când ai căzut te-ai lovit și la cap? Ești soțul meu.
Îmi zâmbește și ne întindem amândoi în pat.

- Ioana sigur nu este nici un fel de problemă? Băieții aveau deja planul făcut pentru a pleca din oraș.
- Tu ști bine că finul meu este totul pentru mine.
- Bine pai atunci cum arăt?o întreb în timp ce mă privesc din nou în oglindă, pentru aceasta seara importantă am ales o rochie neagra simplă cu un umăr gol lungă și cu o crăpătură destul de adâncă pe piciorul drept, părul era lăsat liber pe spate și pentru prima dată am ales machiajul făcut de un profesionist.
- Tu vei fi atracția serii, toți bărbații te vor sorbi din priviri.
- Hai să coborâm sigur Cosmin mă așteaptă.
La parter Cosmin mă aștepta, era îmbrăcat într-un costum negru scump cu o cămașă albă descheiată un pic la gât,iar la buzunarul de la piept avea o batista albă de mătase.
- Niciodată nu mă voi sătura să te privesc și să îți spun cât de frumoasa ești.
- Cred că în seara asta eu voi sta cu ochii pe toate mândrele care vor fi acolo.
- De ce?
- Pentru că am cel mai chipeș soț de pe pământ, îmi ia mâna și mi-o sărută, ultimele indicații pentru Ioana și ieșim.
Firma este foarte aproape de casa, drumul cu mașina nu a durat decât 10 minute.
- Ce clădire frumoasă, îmi place la nebunie , privesc vrăjită construcția din fața mea.
- Da arhitecții au făcut o treabă super bună, stai să vezi și înăuntru.
- Mergem? abia aștept, îmi oferă brațul și eu îl accept bucuroasă.
Doar noi mai lipseam, așa că atunci când ne-am făcut intrarea ochii tuturor au fost pe noi, camere de luat vederi, reporteri și blițurile au început să inunde holul, îmi plimb ochii printre persoanele pe care nu le văzusem în viața mea și îl văd pe Bogdan care aveam în mână un pahar de șampanie și la brațul căruia stătea Giulia.
După ce îi văzusem inima cât de neagră era, acum nu îi mai admiram frumusețea îmi era milă de ea și de sufletul ei.
- Vom avea și un program artistic, îmi șoptește Cosmin
- Da? Cine va veni?
- Andra, îl privesc și nu mai este nevoie să îl întreb cine a fost cu ideea, sper doar să nu cânte din nou acea melodie.

**Dacă v-a plăcut nu uitați să votați,este foarte simplu apăsați pe steluța din partea stânga în josul paginii și gata! Vezi ce simplu e? Vă pup***